[sâmbătă] Închinarea și educația

 

Text de memorat:

 

1 Cronici 16:29

„Daţi Domnului slavă pentru Numele Lui! Aduceţi daruri şi veniţi înaintea Lui, închinaţi-vă înaintea Domnului cu podoabe sfinte”.

 

Închinarea este o componentă a firii omului, face parte din natura umană, chiar și din natura umană căzută. Fără îndoială, în virtutea libertății date de Dumnezeu, noi am fost creați ca ființe care să se închine Domnului pentru că Îl iubesc și știu că El este demn de închinare. O astfel de închinare trebuie să fi fost destul de ușor de adus într-o lume care nu căzuse în păcat, unde oamenii aveau acces direct la Dumnezeu, într-o creațiune neîntinată de păcat, moarte și distrugere, pe care noi, care cunoaștem doar o lume căzută, abia ne-o putem imagina.

 

În prezent, cu toate că nevoia înnăscută după închinare există încă în noi, a fost și ea distorsionată de păcat, ca orice alt lucru din această lume, ceea ce înseamnă că putem ajunge să ne închinăm la lucruri greșite sau să ne închinăm chiar Domnului, dar nu așa cum se cuvine (vezi Marcu 7:1-13; Ieremia 7:4). Deoarece închinarea ocupă un loc atât de important în experiența creștină, educația creștină trebuie să abordeze și închinarea – tema acestui studiu.

 

 

Studiu la rând:

 

Biblia: Ieremia 5–11
1. Ce constatare se face atât despre cei mici, cât și despre cei mari?
2. Cum este descrisă implicarea copiilor în idolatrie, împreună cu părinții lor?
3. Cum sunt descrise hainele idolilor (dumnezeilor)?
4. Cine pe cine a numit „Măslin verde, gras…”?

 

Ellen G. White, „Evanghelizare”, subcapitolul „Lucrarea pastorală și evanghelizarea”
5. Care este cea mai exigentă lucrare ce le-a fost încredințată vreodată oamenilor muritori?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO