[duminică, 20 septembrie] Iubirea lui Isus

 

 

Apostolul Pavel ne încurajează să lăsăm ca gândul lui Hristos să locuiască în noi.

 

1. Cum ne descoperă următoarele versete esența gândirii lui Isus și ideea care a dominat întreaga Lui viață?

 

Filipeni 2:5-11

„5 Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: 6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7 ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. 8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. 9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; 10 pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ 11 şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul”.

 

Din veșnicie, Isus a fost egal cu Tatăl. Pavel declară acest adevăr veșnic astfel: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” (vers. 6). Cuvântul grecesc tradus cu „chip” este morphē. Se referă la esența unui lucru și face legătura între două entități care au aceeași valoare. Comentariul biblic adventist spune astfel: „Acest fapt îl așază pe Hristos pe o poziție de egalitate cu Tatăl și cu mult deasupra oricărei alte puteri. Pavel accentuează acest lucru pentru a reprezenta, într-un mod cât mai viu, adâncimea umilirii de bunăvoie a lui Hristos.” – vol. 7, p. 154. Vorbind despre natura Lui veșnică, Ellen G. White adaugă: „În Hristos este viața originară, neîmprumutată, pe care o are prin Sine Însuși.” – Ellen G. White, ”Hristos, Lumina lumii”, p. 530

 

Isus, care era egal cu Dumnezeu din veșnicie, „S-a dezbrăcat pe Sine Însuși”. O expresie interesantă din limba greacă – poate fi tradusă în mod literal prin „S-a golit”. Isus „S-a golit” pe Sine Însuși de privilegiile și prerogativele de a fi egal cu Dumnezeu, a luat asupra Sa un chip de om și a devenit un slujitor umil pentru omenire. Ca rob, El a descoperit legea iubirii care este legea cerului și a întregului univers și, în cele din urmă, a oferit cea mai mare dovadă de iubire pe cruce. Și-a dat viața pentru a o salva pe a noastră pentru veșnicie.

 

Esența gândirii lui Isus a fost iubirea care se sacrifică pe sine. A-L urma pe Isus înseamnă să iubim cum a iubit El, să slujim cum a slujit El și să lucrăm cum a lucrat El. Ne va costa să Îi permitem lui Isus să ne golească, prin Duhul Sfânt, de ambițiile egoiste. Pe Isus L-a costat totul. Însă Scriptura spune: „De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume” (Filipeni 2:9). Cerul merită orice sacrificiu pe care îl facem aici. Vor fi și sacrificii, însă bucuriile slujirii le vor întrece astăzi, iar bucuria veșnică de a fi mereu cu Isus va face ca orice sacrificiu făcut aici să fie nesemnificativ.

 

Când a fost ultima dată când a trebuit să renunți la ceva pentru Hristos? Ce spune răspunsul tău despre umblarea ta creștină?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO