[luni, 6 iulie] Proclamă-L pe Isus cel înviat

Era duminică dimineața devreme și cele două Marii se grăbeau spre mormântul lui Hristos. Nu mergeau pentru a­-I cere ceva. Ce le­-ar fi putut oferi un om mort? Ultima dată când L-­au văzut, trupul Lui era însângerat, rănit și zdrobit. Scenele de la cruce se întipăriseră adânc în mintea lor. Acum, pur și simplu, ele își făceau datoria. Pline de durere, își croiau drum spre mormânt pentru a îmbălsăma trupul Lui. Umbrele sumbre ale deznădejdii învăluiseră viața lor în întunericul disperării. Viitorul era nesigur și le oferea puțină speranță. Dar, când au ajuns la mormânt, femeile au fost uluite să-­l vadă gol.

 

2. Cum a descris Matei evenimentele din dimineaţa aceea?

 

Matei 28:5,6

„5 Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. 6 Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul.”

 

Acum, femeile erau copleșite de bucurie. Norii negri de tristețe se risipiseră în lumina soarelui din zorii acelei dimineți. Noaptea întristării lor se terminase. Bucuria le împodobea chipul și cântece de veselie au luat locul lacrimilor de jale.

 

3. Care a fost reacţia Mariei când a descoperit că Hristos înviase?

 

Marcu 16:1-11

„După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. 2 În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. 3 Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” 4 Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. 5 Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. 6 El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră. 7 Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.” 8 Ele au ieşit din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau. 9 (Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci. 10 Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau. 11 Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o.”

 

După ce s­-a întâlnit cu Hristos cel înviat, Maria a alergat să povestească cele întâmplate. Vestea bună există pentru a fi împărtășită, și Maria nu putea să tacă. Hristos era viu! Mormântul Său era gol, și lumea trebuia să afle acest lucru. Și noi, când ne întâlnim pe drumul vieții cu Isus cel înviat, trebuie să alergăm să povestim ce ni s­-a întâmplat, deoarece vestea bună există pentru a fi împărtășită.

 

Este surprinzător și faptul că, deși Isus le spusese mai dinainte că El urma să moară și să învie, ucenicii – cei pe care Isus i­-a ales – au refuzat să creadă mărturia Mariei. „Când au auzit ei că este viu și că a fost văzut de ea, n­-au crezut-­o” (Marcu 16:11). Astfel, dacă nici chiar ucenicii lui Isus nu au crezut imediat, nu ar trebui să fim surprinși dacă ceilalți nu acceptă imediat cuvintele noastre.

 

Când a fost ultima dată când mărturia ta a fost respinsă? Cum ai reacționat și ce ai învățat din acea experiență?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO