Dragostea ca fundament al unităţii

O idee care se desprinde clar din relatarea despre crearea lumii din Geneza 1 şi 2 este starea de armonie generală de la încheierea primei săptămâni din istoria lumii. Dumnezeu le acordă tuturor lucrurilor şi fiinţelor pe care le-a creat calificativul de „foarte bune” (Geneza 1:31), având în vedere nu doar frumuseţea lor, ci şi faptul că atunci nu exista nicio urmă de rău sau de discordie. Planul Său a urmărit coexistenţa şi interdependenţa armonioasă a tuturor formelor de viaţă. El a creat o lume frumoasă pentru familia umană. A creat o lume perfectă, demnă de El. Planul Său iniţial a fost ca în lumea noastră să existe armonie, unitate şi dragoste.

1. Ce ne spune Scriptura despre modul diferit în care a fost creat omul faţă de celelalte fiinţe de pe pământ (Geneza 1 Geneza 2)?

Geneza 1:26,27
26. Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”
27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, lucru care nu este menţionat în dreptul altor fiinţe. Natura chipului lui Dumnezeu a rămas până astăzi un subiect controversat printre teologi, însă multe pasaje din Scriptură declară că Dumnezeu este dragoste.

2. Ce înţelegem din cuvintele lui Ioan despre cum a fost omul la început şi despre rolul acestei trăsături asupra unităţii lumii noastre?

1 Ioan 4:7,8
7. Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
8. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.

1 Ioan 4:16
Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.

Dumnezeu este dragoste. Aceasta înseamnă că omul, fiind creat după chipul Său, este capabil să iubească (într-un mod în care celelalte fiinţe create de pe pământ nu sunt capabile). Însă dragostea nu poate exista decât în relaţie cu alţii. Crearea după chipul lui Dumnezeu presupune deci, printre altele, şi capacitatea de a iubi profund.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO