Înaintea lui Felix

La cinci zile după transferarea lui Pavel în Cezareea, câţiva conducători iudei importanţi (marele-preot, câţiva membri ai Sinedriului şi un fel de avocat, pe nume Tertul) au venit de la Ierusalim şi au prezentat înaintea lui Felix plângerea împotriva apostolului (Faptele 24:1-9).

Acesta este singurul proces consemnat în Faptele apostolilor în care pârâşii au apelat la avocat. În discursul său, Tertul a încercat o strategie interesantă pentru a câştiga favoarea guvernatorului. Ideea că iudeii s-ar fi bucurat sub conducerea lui de o pace mare era falsă. Realitatea era că nu existase guvernare mai represivă şi mai violentă şi că reprimările stârniseră în rândul iudeilor o împotrivire uriaşă faţă de conducerea romană. Tertul a făcut apel cu multă dibăcie la politica administrativă a guvernatorului pentru a-l convinge că şi în acel caz avea să obţină stabilitatea politică tot prin intermediul reprimării aspre.

În continuare, i-a adus lui Pavel trei acuzaţii: că punea la cale răzvrătiri printre iudeii din imperiu, deci era un agitator politic; că era conducătorul tagmei nazarinenilor, prin urmare, creştinismul în întregime era o mişcare ce stârnea tulburări; şi că încercase să profaneze Templul din Ierusalim (Vers. 5,6).

1. Cum a răspuns Pavel la fiecare dintre aceste acuzaţii?

Faptele 24:10-19
10. După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.
11. Nu sunt mai mult de douăsprezece zile, te poţi încredinţa de lucrul acesta, de când m-am suit să mă închin la Ierusalim.
12. Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod.
13. Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum.
14. Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei, după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci
15. şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.
16. De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
17. După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu şi să aduc daruri la Templu.
18. Tocmai atunci nişte iudei din Asia m-au găsit curăţat în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.
19. Ei înşişi ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta şi să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea.

Două argumente aduse de Pavel le-au desfiinţat acuzaţiile: absenţa martorilor din Asia (Faptele 24:18,19), fapt ce putea invalida procesul, şi faptul că iudeii prezenţi nu puteau vorbi decât despre audierea sa de către Sinedriu cu o săptămână înainte (Vers. 20) şi că prin urmare nu puteau să-l acuze decât pentru credinţa lui în învierea morţilor (compară cu Faptele 23:6).

Felix şi-a dat imediat seama de temeinicia argumentelor lui şi din cauză că era oarecum familiarizat cu creştinismul, probabil prin soţia lui, Drusila. Fapt este că a decis amânarea procesului (Faptele 24:22).

Răspunsul lui (Vers. 24-27) spune mult despre ce fel de om era: tărăgăna rezolvarea problemei, aştepta mită şi era oportunist. Cu un astfel de om, şansele lui Pavel la o judecată dreaptă erau foarte mici.

Citeşte Faptele 24:16. Pavel declară că s-a străduit să aibă întotdeauna „un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor”. Ce schimbări trebuie să faci personal pentru a avea un astfel de cuget?