joi, 27 noiembrie 2014
Comentariile sunt închise pentru Cunoaşterea şi săvârşirea binelui

Cunoaşterea şi săvârşirea binelui

 

Studiul IX – Trimestrul IV

Joi , 27 noiembrie 2014

 

 

8. Citeşte Iacov 4:15-17, ţinând seama de versetele anterioare. Ce idee ne transmite Iacov aici?

Iacov 4

15. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.”
16. Pe când acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea.
17. Deci cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat!

Iacov vorbeşte aici despre lauda de sine, despre „lăudăroşiile” cu care unii din biserică se „făleau”. Această laudă este „rea”. Cât de important este pentru noi, creştinii, să avem o atitudine potrivită!

Citeşte versetul 17. Biblia ne oferă două definiţii pentru păcat: (1) a face ceva rău; (2) a nu face ceea ce este bine. Prima definiţie este dată de Ioan: „Păcatul este fărădelege” (1 Ioan 3:4). Termenul „fărădelege” de aici, în limba greacă anomia, nu se referă la o purtare păcătoasă în general, ci, mai degrabă, la încălcări specifice ale legii (vezi Romani 4:7; Tit 2:14; Evrei 10:17). Deci o traducere fidelă a textului ar fi: „Păcatul este călcarea Legii.” A doua definiţie este în Iacov 4:17: „Deci, cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!” Aşadar, noi suntem chemaţi să depăşim stadiul de opoziţie faţă de ispita de a face rău. Suntem chemaţi să fim „copii ai luminii” (Efeseni 5:8) şi să lăsăm lumina noastră să lumineze înaintea oamenilor, „ca ei să vadă faptele [noastre] bune şi să slăvească pe Tatăl [nostru] care este în ceruri” (Matei 5:16; subl. aut.).

Romani 4

7. „Ferice”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite!

Tit 2

14. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Evrei 10

17. adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”

Efeseni 5

8. Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.

Matei 5

16. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

Desigur că acest gând ne poate duce la descurajare. Cine reuşeşte să facă în fiecare zi tot binele de care e în stare? Dar nu aceasta este problema. Nici chiar Domnul Isus nu a dus o viaţă de activitate neîntreruptă, ci Şi-a luat timp să Se roage sau, pur şi simplu, să Se odihnească (Luca 5:16; Marcu 6:31). El a căutat ca, prin tot ce făcea, să împlinească voia lui Dumnezeu (Ioan 5:30). El a asemănat împlinirea voinţei lui Dumnezeu cu mâncarea: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4:34). După cum există o cantitate limitată de alimente pe care le putem consuma la o masă, tot aşa există un număr limiat de activităţi pe care le putem realiza într-o zi. De aceea, Domnul Isus afirmă că unul seamănă şi altul seceră pentru ca amândoi „să se bucure în acelaşi timp” (versetele 36-38). Pe măsură ce lucrăm pentru Domnul, vom fi încurajaţi să facem mai mult şi ne vom ruga pentru o dispoziţie mai mare de a ne face utili în toate privinţele posibile.

Luca 5

16. Iar El Se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.

Marcu 6

31. Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.

Ioan 5

30. Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Ioan 4

36. Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.
37. Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.”
38. Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”

Cum ne ajută rugăciunea să murim faţă de eu şi să avem o atitudine de supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu? Cum îţi poţi forma obiceiul de a-ţi supune planurile lui Dumnezeu?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Matei 25

 

1. Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.
3. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;
4. dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.
5. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit.
6. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”
7. Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.
8. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.”
9. Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.”
10. Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.
11. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”
12. Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”
13. Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.
14. Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
16. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
17. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.
18. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
19. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
20. Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.”
21. Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
22. Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.”
23. Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
24. Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat:
25. mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!”
26. Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat;
27. prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
28. Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are!
30. Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”
31. Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
33. şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.
34. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
35. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
36. am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”
37. Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
38. Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”
40. Drept răspuns, Împăratul le va z
ice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
41. Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
42. Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.”
44. Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”
45. Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”
46. Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO