Studiul X – Trimestrul III

Duminică , 31 august 2014

 

 

1. Ce aflăm din Matei 5:17-19 despre atitudinea Domnului Isus faţă de Lege?

Matei 5

17. Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
18. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.
19. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.

De regulă, cuvântul „Lege” denumeşte primele cinci cărţi ale Bibliei (cunoscute şi sub numele de Pentateuh, sau Tora), însă, în acest caz, contextul pare a indica faptul că Domnul Isus Se referea mai întâi de toate la Cele Zece Porunci. De aceea, când a spus că nu a venit „să strice” Legea, El a spus de fapt: „Nu am venit să anulez sau să desfiinţez Cele Zece Porunci.” Sensul acestei afirmaţii este foarte limpede şi sugera, probabil, ideea că aceia care „stricau” Legea erau conducătorii religioşi, deoarece îi diminuau importanţa prin faptul că o puneau în umbra tradiţiei (Matei 15:3,6). Spre deosebire de aceştia, El a venit „să împlinească” Legea, să scoată la lumină sensul ei adânc, oferindu-ne un exemplu de ascultare desăvârşită de voinţa lui Dumnezeu. (Vezi Romani 8:3,4.)

Matei 15

3. Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre?
6. nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre.

Romani 8

3. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4. pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

2. Cine este Îngerul care i-a vorbit lui Moise pe Sinai? De ce este important acest fapt? Faptele 7:38; Isaia 63:9; 1 Corinteni 10:4.

Fapte 7

38. El este acela care, în adunarea israeliţilor din pustiu, cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.

Isaia 63

9. În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea feţei Lui i-a mântuit; El însuşi i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime.

1 Corinteni 10

4. şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.

„Hristos nu a fost numai conducătorul evreilor în pustie (…), ci şi Acela care i-a dat lui Israel Legea. În mijlocul slavei de pe Sinai, Hristos a rostit în auzul întregului popor cele zece precepte ale Legii Tatălui Său. El a fost Cel care i-a dat lui Moise Legea scrisă pe tablele de piatră.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 366

Faptul că Domnul Hristos Însuşi i-a dat lui Moise Legea pe Sinai ne determină să privim Legea cu seriozitate. De asemenea, faptul că El Şi-a luat timp să o explice în detaliu, după cum se arată în Evanghelii, ne convinge de importanţa ascultării de ea. Nu putem găsi în învăţăturile Sale şi nici în viaţa Sa nimic care să ne dea de înţeles că Decalogul nu ar mai trebui să fie respectat de creştini.

Legea mai este încă valabilă în dreptul tuturor oamenilor, dar nu ea ne mântuieşte (vezi Galateni 3:21). Care este, de fapt, relaţia dintre Lege şi har?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Osea 5

 
1. Ascultaţi lucrul acesta, preoţi! Ia aminte, casa lui Israel! Şi pleacă urechea, casa împăratului! Căci pe voi vă ameninţă judecata, pentru că aţi fost o cursă la Miţpa şi un laţ întins pe Tabor!
2. Necredincioşii se afundă în nelegiuire, dar voi avea Eu pedepse pentru toţi!
3. Cunosc Eu doar pe Efraim, şi Israel nu-Mi este ascuns; ştiu că tu, Efraime, ai curvit şi că Israel s-a spurcat.
4. Faptele lor nu le îngăduie să se întoarcă la Dumnezeul lor, căci un duh de curvie este în inima lor şi nu cunosc pe Domnul!
5. Dar mândria lui Israel va fi martoră împotriva lui, şi Israel şi Efraim vor cădea prin nelegiuirea lor, şi Iuda va cădea şi el cu ei.
6. Vor merge cu oile şi boii lor să caute pe Domnul, dar nu-L vor găsi nicidecum: căci S-a depărtat din mijlocul lor.
7. Au fost necredincioşi Domnului, căci au născut copii din curvie; acum îi va înghiţi o lună nouă cu avuţiile lor.
8. Sunaţi din trâmbiţă la Ghibeea, sunaţi din trâmbiţă la Rama! Strigaţi la Bet-Aven! Iată-i pe urma ta, Beniamine!
9. Efraim va fi pustiit în ziua pedepsei: ce vestesc Eu împotriva seminţiilor lui Israel va veni negreşit!
10. Căpeteniile lui Iuda sunt ca cei ce mută semnul de la hotare; ca apa Îmi voi vărsa mânia peste ei!
11. Efraim este asuprit, zdrobit în judecată, căci a urmat învăţăturile care-i plăceau.
12. Voi fi ca o molie pentru Efraim, ca o putreziciune (a dinţilor) pentru casa lui Iuda.
13. Când îşi vede Efraim boala, şi Iuda rănile, Efraim aleargă în Asiria şi trimite la împăratul Iareb, măcar că împăratul acesta nu poate nici să vă facă sănătoşi, nici să vă lecuiască rănile.
14. Voi fi ca un leu pentru Efraim şi ca un pui de leu pentru casa lui Iuda; Eu, da, Eu voi sfâşia şi apoi voi pleca, voi lua, şi nimeni nu-Mi va răpi prada.
15. Voi pleca, Mă voi întoarce în locuinţa Mea, până când vor mărturisi că sunt vinovaţi şi vor căuta faţa Mea. Când vor fi în necaz, vor alerga la Mine.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO