Evaluarea preţului: prioritatea numărul unu

 

Studiul XIII – Trimestrul I

Duminică , 23 martie 2014

 

1. Studiază Luca 12:49-53; 14:25,26; Matei 10:37. Cum să înţelegem aceste afirmaţii tranşante? Ce ne spune aici Domnul Isus?

Luca 12

49. Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!

50. Am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de mult doresc să se îndeplinească!

51. Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă dezbinare.

52. Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.

53. Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii, şi nora împotriva soacrei.”

Luca 14

25. Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis:

26. „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

Matei 10

37. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

Studiul mai atent al Bibliei şi al modului în care este utilizat cuvântul „a urî” ne va ajuta la clarificarea afirmaţiilor Domnului Isus. Deuteronomul 21:15 conţine prevederea legii mozaice cu privire la bărbatul care are două neveste şi „iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă”. Urmând firul logic, s-ar putea înţelege că o iubeşte pe una şi o urăşte pe cealaltă sau că de una îi place, iar de cealaltă nu îi place. Totuşi ideea este că, dacă soţul o favorizează pe una mai mult decât pe cealaltă, nu îi poate lipsi de drepturi pe copiii celei defavorizate. În acest context, „a nu iubi” nu înseamnă „a urî” sau „a nu-i plăcea”, ci „a iubi mai puţin”. Pasajul paralel din Matei 10:37 confirmă această interpretare.

Deuteronomul 21

15. Dacă un om, care are două neveste, iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă, şi dacă are copii cu ele, din care întâiul născut este de la nevasta pe care n-o iubeşte,

Matei 10

37. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

Ideea transmisă de Domnul Isus este simplă, dar plină de semnificaţie. Atunci când aşezăm familia pe primul loc, iar Lui îi acordăm un loc secundar, El încetează practic să mai fie Domnul vieţii noastre. Şi nimeni nu poate sluji la mai mulţi domni. Hristos nu a desconsiderat relaţiile de familie, ci le-a aşezat pe temelia solidă a dragostei supreme şi fără rezerve faţă de Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate îndepărta orice barieră şi orice disensiune dintre oameni. Aşadar, loialitatea desăvârşită faţă de Hristos este preţul suprem al uceniciei.

Ce putem face în mod concret pentru a-L aşeza pe Hristos pe primul loc în viaţa noastră, chiar mai presus de familie? Ce înseamnă aceasta şi care sunt consecinţele posibile ale unei asemenea decizii?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Isaia 27

 

1. În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare leviatanul, Babilonul, şarpele fugar (Asur) şi leviatanul, şarpele inelat (Babel), şi va ucide balaurul de lângă mare (Egiptul).

2. În ziua aceea, cântaţi o cântare asupra viei celei mai alese:

3. „Eu, Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte ca să n-o vatăme nimeni.

4. N-am nicio mânie. Dar, dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi merge la luptă împotriva lor şi-i vor arde pe toţi,

5. afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.”

6. În vremurile viitoare, Iacov va prinde rădăcină, Israel va înflori şi va odrăsli, şi va umple lumea cu roadele lui.

7. L-a lovit oare Domnul cum a lovit pe cei ce-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei ce-l ucideau?

8. Cu măsură l-ai pedepsit în robie, luându-l cu suflarea năprasnică a vântului de răsărit.

9. Astfel, nelegiuirea lui Iacov a fost ispăşită; şi iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca nişte pietre de var prefăcute în ţărână; idolii Astarteii şi stâlpii soarelui nu se vor mai ridica.

10. Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuinţă lăsată şi părăsită ca pustiul. În ea paşte viţelul, în ea se culcă şi-i mănâncă ramurile.

11. Când i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile să le ardă. Căci acesta era un popor fără pricepere, de aceea Cel ce l-a făcut n-a avut milă de el, şi Cel ce l-a întocmit nu l-a iertat.

12. În vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul Râului până la pârâul Egiptului; iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, copii ai lui Israel!

13. În ziua aceea, se va suna cu trâmbiţa cea mare, şi atunci se vor întoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei, şi fugarii, din ţara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului pe muntele cel sfânt, Ierusalim.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO