Ziua judecăţii
Studiul IX – Trimestrul I
Miercuri , 26 februarie 2014
4.Citeşte Matei 26:57-68; 27:11-14; Luca 23:1-12; Ioan 18:19-23, 31-40; 19:8-12. Ce putem învăţa din mărturia dată de Domnul Isus în faţa acestor oameni puternici?
Matei 26
57. Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. 58. Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot; apoi a intrat înăuntru şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârşitul. 59. Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. 60. Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi 61. şi au spus: „Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.” 62. Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?” 63. Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” 64. „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.” 65. Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui. 66. Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea.” 67. Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit, 68. zicând: „Hristoase, proroceşte-ne cine Te-a lovit?”Matei 27
11. Isus S-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Eşti Tu „Împăratul iudeilor”?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” 12. Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor. 13. Atunci Pilat I-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?” 14. Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.Luca 23
1. S-au sculat toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat. 2. Şi au început să-L pârască şi să zică: „Pe Omul acesta L-am găsit aţâţând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir cezarului şi zicând că El este Hristosul, Împăratul.” 3. Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” 4. Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.” 5. Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.” 6. Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. 7. Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. 8. Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. 9. I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic. 10. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare. 11. Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. 12. În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.Ioan 18
19. Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui. 20. Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns. 21. Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.” 22. La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?” 23. Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?” 31. Atunci Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după Legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii. 32. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. 33. Pilat a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” 34. Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?” 35. Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?” 36. „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.” 37. „Atunci un Împărat tot eşti!”, I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38. Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El. 39. Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobod pe cineva de Paşti, vreţi să vă slobod pe „Împăratul iudeilor”?” 40. Atunci toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba era un tâlhar.Ioan 19
8. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică. 9. A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. 10. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?” 11. „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” 12. De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul Omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.”Scenele finale din viaţa Domnului Hristos pe pământ ne ajută să înţelegem, într-o anumită măsură, care este preţul credincioşiei neclintite. Din clipa în care a fost prins şi până la răstignire, El a dat mărturie înaintea celor mai puternici oameni ai ţării: monarhi, guvernatori şi preoţi. El a ajuns înaintea unor bărbaţi îmbătaţi de putere. La prima vedere, ei puteau să facă orice cu El. Soldaţii L-au dus de la o curte de judecată la alta, de la o consfătuire la alta, de la un palat la altul, fără să îşi dea seama că, de fapt, El era Stăpânul acestei lumi. Practic, orice sentinţă pronunţată împotriva Sa era, în ultimă instanţă, un verdict pronunţat împotriva lor înşişi.
Prin mărturia pe care a depus-o, Domnul Isus urmărea să facă ucenici. Cu toate acestea, rezultatul la care a ajuns a fost complet diferit de ceea ce Îşi dorise. Cât de mult S-ar fi bucurat dacă Pilat, Caiafa, Irod şi ceilalţi şi-ar fi supus inimile şi s-ar fi pocăit! Dar, din nefericire, ei au refuzat cu încăpăţânare invitaţiile Sale la mântuire.
Urmaşii lui Hristos din secolul al XXI-lea trebuie să accepte faptul că, deşi depun mărturie cu scopul de a face ucenici, adesea rezultatele pot fi complet diferite de ceea ce îşi doresc şi de ceea ce se roagă să se întâmple. Ei trebuie să accepte faptul că eforturile lor s-ar putea să nu aibă roade măsurabile. Dar lucrurile acestea nu ar trebui să-i descurajeze sau să-i oprească să mai dea mărturie. Ucenicul adevărat este credincios până la moarte, şi nu doar până când cade în dezamăgire. Chemarea de a lua poziţie pentru Hristos separă grâul de neghină. Ne bucurăm pentru grâu, deplângem neghina, dar secerişul continuă.
În pofida aparentului insucces al mărturiei date de Domnul Hristos înaintea acestor oameni puternici, ceva s-a întâmplat totuşi, întrucât, mai târziu, numărul ucenicilor a crescut şi, în plus, „o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă” (Faptele 6:7). Numai Dumnezeu ştie câţi dintre aceşti preoţi fuseseră de faţă la evenimentele petrecute cu ocazia răstignirii lui Isus.
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I
Isaia 2
1. Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului. 2. Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. 3. Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim, cuvântul Domnului. 4. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul. – 5. Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului! – 6. Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de idolii răsăritului şi dedaţi la vrăjitorie ca filistenii, şi se unesc cu fiii străinilor. 7. Ţara lor este plină de argint şi de aur, şi comorile lor n-au sfârşit; ţara este plină de cai, şi carele lor sunt fără număr. 8. Dar ţara lor este plină şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor. 9. De aceea, cei mici vor fi coborâţi, şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta. – 10. Intră în stânci şi ascunde-te în ţărână, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui! – 11. Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă, şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. 12. Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat; 13. împotriva tuturor cedrilor înalţi şi falnici ai Libanului şi împotriva tuturor stejarilor Basanului; 14. împotriva tuturor munţilor înalţi şi împotriva tuturor dealurilor falnice; 15. împotriva tuturor turnurilor înalte şi împotriva tuturor zidurilor întărite; 16. împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. 17. Mândria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. 18. Toţi idolii vor pieri. 19. Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. 20. În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci; 21. şi vor intra în găurile stâncilor şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. 22. Nu vă mai încredeţi, dar, în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
