Ascultarea, rodul redeşteptării
Studiul 5 – Trimestrul III
Sâmbătă , 27 iulie 2013
Soarele apune la ora 20:47
Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Matei 26:69-74; Faptele 5:28-32; 6:3-10; 9:1-9; Filipeni 2:5-8.
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5)
Putem găsi o ilustrare a impactului redeşteptării asupra vieţii cotidiene în redeşteptarea care a avut loc în Ţara Galilor în anul 1904.
Evan Roberts împreună cu câţiva prieteni de-ai săi au început să se roage serios pentru revărsarea Duhului Sfânt. Pe lângă rugăciune, ei au studiat Scriptura şi au dat mărturie despre credinţa lor. Iar Duhul Sfânt a fost revărsat într-adevăr.
Viaţa oamenilor s-a schimbat. În şase luni, în Ţara Galilor s-au convertit 100 000 de persoane. Rezultatele acestei redeşteptări au fost simţite în toată ţara. În timpul zilei, oamenii se adunau cu miile în biserici ca să se roage. Minerii aspri, care ştiau doar să înjure şi să blesteme, au devenit oameni politicoşi şi binevoitori. Vocabularul lor se schimbase atât de radical, încât nici caii pe care îi foloseau în mină nu le mai recunoşteau comenzile! Inimile lor fuseseră transformate şi, astfel, au început să ducă o viaţă de ascultare.
Aceasta este, de altfel, dovada incontestabilă a adevăratei redeşteptări!
***
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III
Iov 31
1. Făcusem un legământ cu ochii mei şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare. 2. Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri? 3. Pieirea nu-i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege? 4. N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei? 5. Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune: 6. să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană şi-mi va vedea neprihănirea! 7. De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele, 8. atunci eu să semăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie dezrădăcinate! 9. Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la uşa aproapelui meu, 10. atunci nevasta mea să macine pentru altul şi s-o necinstească alţii! 11. Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, 12. un foc care mistuie până la nimicire şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia. 13. De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, când se certau cu mine, 14. ce aş putea să fac, când Se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde când pedepseşte El? 15. Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei? 16. Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei, 17. dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea, 18. eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă; 19. dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare, 20. fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei; 21. dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători; 22. atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărâme! 23. Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui. 24. Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: „Tu eşti nădejdea mea;” 25. dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem; 26. dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă, 27. şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură: 28. şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus! 29. Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea, 30. eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem; 31. dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: „Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?” 32. Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul; 33. dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii şi mi-am închis nelegiuirile în sân, 34. pentru că mă temeam de mulţime, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţinându-mă deoparte şi necutezând să-mi trec pragul… 35. Oh! de aş găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu? 36. Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună; 37. să-i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn. 38. Dacă pământul meu strigă împotriva mea şi dacă brazdele lui varsă lacrimi; 39. dacă i-am mâncat roada fără s-o fi plătit şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni: 40. atunci să crească spini din el în loc de grâu, şi neghină în loc de orz!” Sfârşitul cuvintelor lui Iov. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
