Protejarea intimităţii

Studiul 9

Miercuri , 27 februarie 2013

 

Una dintre cele mai frumoase ilustrări ale dragostei lui Dumnezeu faţă de om este relaţia dintre soţ şi soţie. Ea este un dar minunat de la El. Totuşi, aşa cum se întâmplă cu toate darurile, nici acesta nu vine necondiţionat, adică nu este un dar cu care putem face ce ne place. Dumnezeu a stabilit anumite clauze clare: relaţia intimă poate exista între soţ şi soţia lui, între un bărbat şi o femeie şi numai în cadrul căsătoriei. Orice depăşeşte aceste limite înseamnă păcat.

7. Citeşte Matei 5:27-30. Observă cât de serios vorbeşte Domnul Isus despre subiectele abordate aici. În definitiv, care este riscul?

Matei 5

27. Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.”

28. Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.

29. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

30. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

Oricât de mult ne-ar plăcea să punem accent (şi e corect să procedăm aşa) pe harul şi pe iertarea oferite de Isus păcătoşilor, nu putem ignora standardele înalte de moralitate pe care El le-a respectat în viaţa Sa şi despre care a predicat. Isus nu ar fi putut întrebuinţa aici un limbaj mai tranşant prin care să avertizeze împotriva imoralităţii. Să-ţi scoţi ochiul? Să-ţi tai braţul? Dacă trebuie să faci lucrurile acestea pentru a rămâne cast, atunci merită să le faci; altminteri, rişti să pierzi viaţa veşnică.

„Dacă toţi cei care susţin că păzesc Legea lui Dumnezeu n-ar săvârşi nelegiuirea, sufletul meu s-ar simţi liber; însă nu aşa stau lucrurile. Chiar şi unii dintre cei care susţin că ţin toate poruncile lui Dumnezeu se fac vinovaţi de păcatul adulterului. Ce aş putea spune ca să le trezesc simţurile amorţite? Principiul moral, respectat cu stricteţe, devine unica siguranţă a sufletului.” (Sfaturi pentru sănătate, pag. 621, 622)

Deşi avertizarea Domnului Isus din acest pasaj este foarte tranşantă, nu trebuie să uităm istoria femeii prinse în adulter (Ioan 8:1-11). Cum putem păstra echilibrul dintre susţinerea standardelor despre care a vorbit Isus în Matei 5 şi manifestarea harului şi a compasiunii faţă de cei care cad în păcat, aşa cum le-a manifestat El în acea ocazie?

Ioan 8

1. Isus S-a dus la Muntele Măslinilor.

2. Dar dis-de-dimineaţă a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa.

3. Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului

4. şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.

5. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?”

6. Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.

7. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”

8. Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.

9. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

10. Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”

11. „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”)

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO