Un spaţiu de locuit

Studiul 2

Miercuri , 9 ianuarie 2012

 

5. Citeşte Geneza 1:9-13. Încearcă să-ţi imaginezi extraordinara putere creatoare a lui Dumnezeu la lucru. Ce răspuns oferă relatarea aceasta la vechea dilemă: „Ce a fost mai întâi: oul sau găina?”

Geneza 1

9. Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.

10. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

11. Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.

12. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

13. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.

Înainte de cele relatate aici, pământul era acoperit cu apă. Pentru a le oferi un spaţiu de locuit oamenilor, Dumnezeu a modificat suprafaţa pământului formând bazine de apă şi mări şi aducând la suprafaţă continentele. Apare aici a treia despărţire a elementelor fizice ale pământului. (Prima despărţire a fost cea dintre lumină şi întuneric; a doua a fost despărţirea apelor de deasupra de apele de dedesubt, iar a treia a fost despărţirea uscatului de ape.)

De asemenea, este descrisă aici a treia ocazie în care Dumnezeu le dă nume lucrurilor pe care le-a despărţit. El a numit uscatul „pământ”, iar grămada de ape a numit-o „mări”, demonstrând o dată în plus suveranitatea Sa peste spaţiu. Dumnezeu examinează uscatul şi mările şi declară că sunt bune.

În ziua a treia s-a petrecut şi un al doilea eveniment semnificativ: uscatul Îi oferă lui Dumnezeu un spaţiu în care să aşeze rezerva de hrană pentru făpturile pe care urmează să le creeze în curând. La cuvântul Său, uscatul (pământul) se umple de plante. Sunt menţionate aici verdeaţa, iarba cu sămânţă şi pomii roditori. Acestea urmează să fie sursele de hrană pentru fiinţele terestre. Textul nu precizează câte tipuri de plante au fost create, dar menţionează că a existat încă de la început o diversitate de plante. De altfel, din ceea ce putem observa astăzi, putem conchide că trebuie să fi existat o varietate uluitoare de forme de viaţă. De asemenea, Scriptura arată clar că nu a existat un strămoş unic din care să fi evoluat toate plantele; dimpotrivă, încă de la început lumea plantelor este caracterizată de diversitate. Ideea existenţei unui strămoş al tuturor plantelor, fundamentală pentru biologia evoluţionistă, contrazice relatarea biblică.

Observă diversitatea uluitoare de fructe, legume şi alte alimente naturale. Ce ne spune aceasta despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi? De ce e absurd să credem că toate acestea au apărut la întâmplare, aşa cum susţine evoluţionismul?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO