luni, 27 februarie 2012
1

Profeţii ca istorici

Studiul 9

Luni , 27 februarie 2012

 

Pretutindeni în Biblie, profeţii folosesc expresia „Cuvântul Domnului” (sau „Aşa zice Domnul”, „zice Domnul” etc.). Prin aceasta, ei fac următoarea declaraţie: Nu eu sunt cel care vă spune aceste adevăruri, ci Dumnezeu vă vorbeşte prin mine. De aceea, ar fi bine să ascultaţi!

3. Cum este demonstrat acest fapt de următoarele versete? Ier. 1:14-19

Ieremia 1

14. Si Domnul mi-a zis: „De la miazanoapte va izbucni nenorocirea peste toti locuitorii tarii.
15. Caci iata, voi chema toate popoarele imparatiilor de la miazanoapte, zice Domnul; ele vor veni si isi vor aseza fiecare scaunul de domnie la intrarea portilor Ierusalimului, impotriva tuturor zidurilor lui de jur imprejur si impotriva tuturor cetatilor lui Iuda.
16. Imi voi rosti judecatile impotriva lor, din pricina intregii lor rautati, pentru ca M-au parasit si au adus tamaie altor dumnezei si s-au inchinat inaintea lucrarii mainilor lor.
17. Dar tu incinge-ti coapsele, scoala-te si spune-le tot ce-ti voi porunci. Nu tremura inaintea lor, ca nu cumva sa te fac sa tremuri inaintea lor.
18. Iata ca in ziua aceasta te fac o cetate intarita, un stalp de fier si un zid de arama impotriva intregii tari, impotriva imparatilor lui Iuda, impotriva capeteniilor lui, impotriva preotilor lui si impotriva poporului tarii.
19. Ei vor lupta impotriva ta, dar nu te vor birui; caci Eu sunt cu tine ca sa te scap, zice Domnul.”

Cititorul are ocazia să observe aici evenimentele istorice dureroase prin care cetatea Ierusalim urma să fie cucerită de Babilon, ca o împlinire a profeţiilor făcute de Dumnezeu cu privire la soarta Israelului.

Desigur că rareori se întâmplă ca împăraţii să creadă că istoria se desfăşoară în acest mod. Ei au impresia că hotărârile lor modelează viaţa publică. Ei se cred stăpânii lumii. Totuşi Ieremia (la fel ca alţi profeţi) susţine altceva. Conducătorii Israelului au remarcat că istoria îşi îndrepta cursul spre distrugerea naţiunii şi spre exil. Cartea lui Ieremia ne aduce aminte de puterea Cuvântului lui Dumnezeu, care avea să se împlinească în decursul istoriei.

4. Ce afirmă Isaia şi Naum despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu? Is. 14:24-27; Naum 1:5-10

Isaia 14

24. Domnul ostirilor a jurat si a zis: „Da, ce am hotarat se va intampla, ce am pus la cale se va implini.
25. Voi zdrobi pe asirian in tara Mea, il voi calca in picioare pe muntii Mei; astfel jugul lui se va lua de pe ei, si povara lui va fi luata de pe umerii lor.
26. Iata hotararea luata impotriva intregului pamant, iata mana intinsa peste toate neamurile.
27. Domnul ostirilor a luat aceasta hotarare: cine I se va impotrivi? Mana Lui este intinsa: cine o va abate?”

Naum 1

5. Se clatina muntii inaintea Lui, si dealurile se topesc; se cutremura pamantul inaintea Lui, lumea si toti locuitorii ei.
6. Cine poate sta inaintea urgiei Lui? Si cine poate tine piept maniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsa ca focul, si se prabusesc stancile inaintea Lui.
7. Domnul este bun; El este un loc de scapare in ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se incred in El.
8. Dar cu niste valuri ce se varsa peste mal va nimici cetatea Ninive si va urmari pe vrajmasii Lui pana in intuneric.
9. Ce planuri faceti voi impotriva Domnului? El le zadarniceste! Nenorocirea nu va veni de doua ori.
10. Caci vor fi ca niste manunchiuri de spini incalciti, si, tocmai cand vor fi beti de vinul lor, vor fi mistuiti de foc ca o miriste de tot uscata.

Putem observa această putere infinită a lui Dumnezeu atât în istoria lumii, cât şi în natură. Psalmul 104, de exemplu, nu prezintă procesele şi fenomenele din natură ca pe nişte mecanisme care funcţionează de la sine, ci ca pe un ansamblu de procese în care Dumnezeu intervine continuu. Biblia nu susţine că Dumnezeu ar fi creat lumea noastră şi că apoi ar fi abandonat-o, lăsând-o în voia legilor naturale. Desigur că legile naturale fac parte din modul în care Dumnezeu susţine lumea, însă ele există doar pentru faptul că El le-a creat şi le susţine.

Psalmul 104

1. Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu esti nemarginit de mare! Tu esti imbracat cu stralucire si maretie!
2. Te invelesti cu lumina ca si cu o manta; intinzi cerurile ca un cort.
3. Cu apele Iti intocmesti varful locuintei Tale; din nori Iti faci carul si umbli pe aripile vantului.
4. Din vanturi Iti faci soli, si din flacari de foc, slujitori.
5. Tu ai asezat pamantul pe temeliile lui, si niciodata nu se va clatina.
6. Tu il acoperisesi cu Adancul cum l-ai acoperi cu o haina; apele stateau pe munti,
7. dar la amenintarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tau au luat-o la fuga,
8. suindu-se pe munti si coborandu-se in vai, pana la locul pe care li-l hotarasesi Tu.
9. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treaca, pentru ca sa nu se mai intoarca sa acopere pamantul.
10. Tu faci sa tasneasca izvoarele in vai, si ele curg printre munti.
11. Tu adapi la ele toate fiarele campului; in ele isi potolesc setea magarii salbatici.
12. Pasarile cerului locuiesc pe marginile lor si fac sa le rasune glasul printre ramuri.
13. Din locasul Tau cel inalt Tu uzi muntii; si se satura pamantul de rodul lucrarilor Tale.
14. Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi, pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana:
15. vin, care inveseleste inima omului, untdelemn, care-i infrumuseteaza fata, si paine, care-i intareste inima.
16. Se uda copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sadit El.
17. In ei isi fac pasarile cuiburi; iar cocostarcul isi are locuinta in chiparosi;
18. muntii cei inalti sunt pentru tapii salbatici, iar stancile sunt adapost pentru iepuri.
19. El a facut luna, ca sa arate vremurile; soarele stie cand trebuie sa apuna.
20. Tu aduci intunericul, si se face noapte: atunci toate fiarele padurilor se pun in miscare;
21. puii de lei mugesc dupa prada si isi cer hrana de la Dumnezeu.
22. Cand rasare soarele, ele fug inapoi si se culca in vizuinile lor.
23. Dar omul iese la lucrul sau si la munca lui, pana seara.
24. Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune, si pamantul este plin de fapturile Tale.
25. Iata marea cea intinsa si mare: in ea se misca nenumarate vietuitoare mici si mari.
26. Acolo in ea umbla corabiile, si in ea este leviatanul acela pe care l-ai facut sa se joace in valurile ei.
27. Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme.
28. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale.
29. Iti ascunzi Tu fata, ele tremura; le iei Tu suflarea, ele mor si se intorc in tarana lor.
30. Iti trimiti Tu suflarea, ele sunt zidite, si innoiesti astfel fata pamantului.
31. In veci sa tina slava Domnului! Sa Se bucure Domnul de lucrarile Lui!
32. El priveste pamantul, si pamantul se cutremura; atinge muntii, si ei fumega.
33. Voi canta Domnului cat voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi.
34. Fie placute Lui cuvintele mele! Ma bucur de Domnul.
35. Sa piara pacatosii de pe pamant, si cei rai sa nu mai fie! Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Laudati pe Domnul!

Mulţi oameni de ştiinţă declară că lumea a apărut printr-un accident şi că va dispărea tot printr-un accident. În consecinţă, istoria lumii nu are pentru ei niciun sens. (Cum ar putea să aibă într-un asemenea context?) De ce eşti profund convins că această concepţie este total greşită?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO