Ridicarea celor căzuţi
Studiul 13
Duminica , 18 decembrie 2011
Cu toate că Pavel are aşteptări mari de la viaţa creştină (Gal. 5,16), sfaturile sale din Galateni 6,1 ne surprind prin realismul lor. Oamenii nu sunt perfecţi, nici chiar cei mai consacraţi creştini nu sunt imuni în faţa greşelilor. Cuvintele utilizate de Pavel în Galateni 5,16 ne arată că el se gândeşte la problemele pe care ar putea să le întâmpine biserica în viitor şi le dă galatenilor câteva sfaturi practice pentru rezolvarea lor.
Galateni 5
16. Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.Galateni 6
1. Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.1. Care ar trebui să fie reacţia creştinilor atunci când un frate sau o soră de credinţă cade într-un păcat? Gal. 6,1; Mat. 18,15-17.
Galateni 6
1. Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.Matei 18
15. Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. 16. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. 17. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.În prima parte a versetului sunt două cuvinte care ne ajută să identificăm situaţia pusă în discuţie. Primul înseamnă literal „a fi prins, a fi doborât, a fi luat prin surprindere”, tradus în versiunea Cornilescu prin „ar cădea deodată”. Contextul şi conotaţiile lui ne sugerează că Pavel se referă la situaţia în care un credincios îl „prinde” pe altul făcând o greşeală, dar şi la situaţia în care cineva este „prins, apucat” de un comportament (vezi Prov. 5,22) pe care, în alte circumstanţe, ar fi ales să-l evite.
Proverbe 5
22. Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui.Faptul că Pavel vorbeşte aici despre o greşeală comisă neintenţionat, este dovedit de cuvintele pe care le foloseşte. Cuvântul tradus cu „greşeală”, care provine din cuvântul grecesc paraptoma, nu înseamnă „a păcătui în mod deliberat”, ci mai degrabă „a face o greşeală” sau „a face un pas greşit”. Cel de-al doilea sens pare a fi mai potrivit cu comentariile anterioare ale lui Pavel, legate de „umblarea” prin Duhul. Prin aceste explicaţii, nu dorim să scuzăm în vreun fel greşeala, ci să arătăm că Pavel nu se referă aici la situaţia în care o persoană comite un păcat făţiş (1 Cor. 5,1-5).
1 Corinteni 5
1. Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. 2. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! 3. Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. 4. În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, 5. am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.În aceste circumstanţe, reacţia şi ţinta nu ar trebui să fie pedepsirea, condamnarea sau excluderea, ci restaurarea celui care a greşit. Cuvântul din original înseamnă „a repara” sau „a aduce în bună stare”. El apare în Noul Testament cu referire la repararea plaselor de pescuit (Mat. 4,21), iar în alte scrieri, ca termen medical, cu referire la refacerea unui os rupt. După cum nu am abandona un frate de credinţă care ar cădea şi şi-ar rupe piciorul, tot la fel, ca membri ai trupului lui Hristos, ar trebui să manifestăm grijă faţă de fraţii şi surorile noastre în Hristos, care poate că s-au poticnit şi au căzut pe drumul spre Împărăţia lui Dumnezeu.
Matei 4
21. De-acolo a mers mai departe şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, şi îşi cârpeau mrejele. El i-a chemat.De ce preferăm să-l vorbim de rău pe cel pe care suntem supăraţi, să clocotim de mânie sau să ne răzbunăm pe el, în loc să apelăm la metoda din Matei 18,15-17?
Matei 18
15. Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. 16. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. 17. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.
