Sub robia învăţăturilor începătoare

Studiul 8

Luni , 14 noiembrie 2011

După ce arată că statutul nostru înaintea lui Dumnezeu este acela de fii şi de moştenitori, Pavel clarifică această analogie în Galateni 4,1-3, dând ca exemplu situaţia în care proprietarul unei mari averi moare şi îi lasă tot fiului său mai mare, care este încă minor. Testamentul tatălui prevede ca fiul lui să fie în grija tutorilor până la majorat. Deşi poartă titlul de stăpân al averii tatălui său, el este minor şi, în fapt, situaţia lui nu se deosebeşte de cea a unui rob.

Galateni 4

1. Dar, câtă vreme moştenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot.
2. Ci este sub epitropi şi îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său.
3. Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii.

Exemplul aceasta se aseamănă cu cel al îndrumătorului/pedagogului din Galateni 3,24, doar că, în acest caz, autoritatea slujitorilor şi a administratorilor este mult mai mare şi mai importantă. Ei sunt răspunzători nu numai de educaţia fiului stăpânului, ci şi de problemele financiare şi administrative, până la momentul în care fiul este destul de mare ca să preia aceste responsabilităţi.

Galateni 3

24. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.

3. Ce spune Pavel în Gal. 4,1-3, ca să ne ajute să înţelegem care ar trebui să fie rolul Legii în viaţa noastră acum, după ce am venit la Hristos?

Galateni 4

1. Dar, câtă vreme moştenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot.
2. Ci este sub epitropi şi îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său.
3. Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii.

Semnificaţia exactă a expresiei „învăţături începătoare” (Gal. 4,3.9) mai face încă obiectul disputelor. Cuvântul grecesc stoicheia are sensul literal de „elemente”. Unii consideră că se referă la elementele fundamentale care compun universul (2 Petru 3,10.12), la puterile demonice care stăpânesc în acest veac rău (Col. 2,15) sau la principiile elementare ale vieţii religioase, la ABC-ul religiei (Evr. 5,12). Accentul pus de Pavel pe statutul de „minori”, pe care l-au avut oamenii înainte de venirea lui Hristos (Gal. 4,1-3), ne lasă să înţelegem că el se referă aici la principiile elementare ale vieţii religioase. Pavel spune că perioada Vechiului Testament, cu legile şi jertfele lui, nu a fost decât un abecedar care înfăţişa învăţăturile fundamentale ale mântuirii. Astfel, deşi legile ceremoniale au fost pentru Israel importante şi instructive, ele nu erau decât nişte umbre ale lucrurilor viitoare. Ele nu au fost date ca să fie puse în locul lui Hristos.

Galateni 4

3. Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii.
9. Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?

2 Petru 3

10. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
12. aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?

Coloseni 2

15. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.

Evrei 5

12. În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.

Galateni 4

1. Dar, câtă vreme moştenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot.
2. Ci este sub epitropi şi îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său.
3. Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii.

Dacă în centrul vieţii noastre se află aceste reguli, şi nu Hristos, este ca şi cum ne-am întoarce în timp. Galatenii se întorceau la aceste învăţături începătoare, deşi Hristos venise deja. Ca şi cum fiul ajuns la majorat, din exemplul lui Pavel, şi-ar dori să fie din nou copil!

Credinţa inocentă de copil poate fi o însuşire pozitivă (Mat. 18,3), dar este ea neapărat echivalentă cu maturitatea spirituală? Altfel spus, putem afirma că, pe măsură ce creştem spiritual, credinţa noastră devine tot mai inocentă? Cât de „inocentă” şi de „încrezătoare” este credinţa ta?

Matei 18

3. şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO