Convertirea lui Saul
Studiul 1
Luni , 26 septembrie 2011
2. Cum redă Saul întâlnirea sa cu Hristos? Fapte 9,5
Fapte 9
5. „Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”Iniţial, Saul nu s-a implicat direct în persecutarea bisericii primare (întrucât el nu făcea altceva decât să ţină hainele executorilor lui Ştefan); după aceea, însă, el a trecut rapid la implicarea directă (vezi Fapte 8,1-3; 9,1.2.13.14.21; 22,3-5). Unele dintre cuvintele utilizate de Luca pentru a-l descrie pe Saul ne trimit cu gândul la imaginea unei fiare sălbatice, feroce sau la imaginea unui soldat pus pe jefuirea şi pe distrugerea inamicului său. Bunăoară, cuvântul tradus în Fapte 8,3 prin „prăpăd”, este folosit în traducerea în greacă a Vechiului Testament (Ps. 80,13) pentru a descrie distrugerile provocate de mistreţul sălbatic. Cruciada lui Saul împotriva creştinilor nu era nicidecum un act de convenienţă făcut fără tragere de inimă, ci era un plan deliberat şi susţinut, de exterminare a credinţei creştine.
Fapte 8
1. Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei. 2. Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit cu mare tânguire. 3. Saul, de partea lui, făcea prăpăd în biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă.Fapte 9
1. Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2. şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 13. „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim; 14. ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.” 21. Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?”Psalmul 80
13. O râmă mistreţul din pădure şi o mănâncă fiarele câmpului.3. Citeşte cele trei descrieri ale convertirii lui Saul (Fapte 9,1-18; 22,6-21 şi 26,12-19). Ce rol a avut harul lui Dumnezeu în această experienţă? În ce măsură merita Saul ca Domnul să Se poarte cu el cu atâta bunătate?
Fapte 9
1. Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2. şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3. Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. 4. El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” 5. „Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” 6. Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” 7. Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8. Saul s-a sculat de la pământ; şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. 9. Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic. 10. În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el. 11. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; 12. şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” 13. „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim; 14. ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.” 15. Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel; 16. şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” 17. Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.” 18. Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat.Fapte 22
6. Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. 7. Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” 8. „Cine eşti, Doamne?”, am răspuns eu. Şi El mi-a zis: „Eu sunt Isus din Nazaret pe care-L prigoneşti.” 9. Cei ce erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. 10. Atunci am zis: „Ce să fac, Doamne?” „Scoală-te”, mi-a răspuns Domnul, „du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.” 11. „Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână şi aşa am ajuns în Damasc. 12. Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu după Lege, şi pe care toţi iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine. 13. El mi-a zis: „Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!” Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea şi m-am uitat la el. 14. El mi-a zis: „Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit şi să auzi cuvinte din gura Lui; 15. căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit. 16. Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.” 17. Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească; 18. şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: „Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.” 19. Şi am zis: „Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine 20. şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau.” 21. Atunci El mi-a zis: „Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri…”Fapte 26
12. În acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă. 13. Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. 14. Am căzut cu toţii la pământ; şi eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş.” 15. „Cine eşti, Doamne?”, am răspuns eu. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. 16. Dar scoală-te şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. 17. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit, 18. ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” 19. De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti. Omeneşte vorbind, convertirea lui Saul părea imposibilă (de aici şi scepticismul exprimat de mulţi la auzirea veştii).Singurul lucru pe care îl merita Saul era pedeapsa, însă Dumnezeu Şi-a revărsat harul peste acest iudeu zelos. Totuşi este important de remarcat un fapt: convertirea lui Saul nu s-a produs de la sine şi nu a fost bruscă.
Saul nu era un ateu. El era un om religios, chiar dacă avea o înţelegere greşită despre Dumnezeu. Cuvintele pe care i le-a adresat Isus, „îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi, în vârful unui ţepuş” (Fapte 26,14), ne arată că Duhul Sfânt S-a luptat să-l convingă. În lumea antică, „ţepuşul” era un băţ ascuţit la un capăt care era folosit pentru a îndemna boii când se opreau din arat. Saul se împotrivise o vreme îndemnurilor lui Dumnezeu, însă, într-un final, în drumul lui spre Damasc, în urma întâlnirii miraculoase cu Isus cel înviat, el a ales să nu se mai împotrivească.
Gândeşte-te la experienţa convertirii tale. Poate că nu este la fel de spectaculoasă ca experienţa lui Pavel şi totuşi ce asemănări există între ele în privinţa modului în care ai beneficiat de harul lui Dumnezeu? De ce este important să nu uiţi niciodată ce ai primit prin Hristos?
