Chinul fraţilor lui Iosif

Studiul 5

Luni , 24 ianuarie

2. Ce amintire dureroasă tulbura gândurile fraţilor lui Iosif ? Gen. 42,21

Geneza 42

21. Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.”

Sentimentul de vinovăţie este legat de o anumită amintire din trecut, de o anumită scenă sau de un eveniment pe care îl rememorăm. Alteori, el ia forma unei imagini retrospective care ne invadează gândurile sau care apare în vise sau în coşmaruri. Imaginea tânărului Iosif care le cerea insistent să îi cruţe viaţa le revenea mereu în minte fiilor lui Iacov.

3. În ce fel i-a mai afectat sentimentul de vinovăţie pe fraţii lui Iosif ? Gen. 45,3

Geneza 45

3. Iosif a zis fraţilor săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.

Oamenii afectaţi de vinovăţie se gândesc adesea la fapta lor, îşi deplâng acţiunile, le este teamă de consecinţe şi se învinovăţesc mereu. Rememorarea faptelor ne produce mult chin, frustrare şi furie, pentru că nu am procedat altfel. Din nefericire, nu putem schimba trecutul, oricât de mult timp ne-am lua să rumegăm evenimentele. Avem nevoie de pocăinţă şi de iertare. În acest caz, caracterul nobil al lui Iosif iese în evidenţă atunci când îi iartă şi îi încurajează să nu mai fie supăraţi pe ei înşişi. El îi asigură că evenimentele au fost conduse de Dumnezeu, care dorea să salveze viaţa multor oameni. Totuşi faptul că Dumnezeu a putut să schimbe fapta lor rea în bine nu schimbă adevărul vinovăţiei lor.

4. Cum ne ajută aceste versete să rezolvăm problema vinovăţiei personale ? Iacov 5,16; 1 Ioan 1,9.

Iacov  5

16. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

1 Ioan 1

9. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

Toate păcatele aduc suferinţă şi păcătosului, şi lui Dumnezeu. Pentru rezolvarea greşelilor trecutului, trebuie să ţinem cont de triunghiul relaţiilor: Dumnezeu – ceilalţi – eu. Ioan ne spune că Dumnezeu este gata să ne ierte şi să ne curăţească de orice nelegiuire. Iacov ne îndeamnă să ne mărturisim păcatele unii altora; suntem datori să ne mărturisim păcatele mai ales înaintea acelora faţă de care am greşit.

Mărturisirea cu smerenie este singura cale prin care putem să ne eliberăm de simţământul vinovăţiei. „Păcatele voastre pot fi ca un munte înaintea voastră; dar, dacă vă umiliţi inima şi vă mărturisiţi păcatele, încrezându-vă în meritele unui Mântuitor răstignit şi înviat, El vă va ierta şi vă va curăţi de orice nelegiuire… [Lucrarea neprihănirii] este pacea şi… rodul [ei], seninătatea şi încrederea pentru vecie.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pag. 566

Ce păcate trebuie să mărturiseşti, ca să ai parte de binecuvântările promise în acest paragraf?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO