Omul şi universul

Stephen Crane, prozator şi poet american, a imaginat următorul dialog:
Un om i-a spus universului:
„Domnule, eu exist!”
„Totuşi”, i-a răspuns universul, „lucrul acesta nu îmi induce un sentiment de obligaţie.”

3. Ce mesaj transmit versurile de mai sus? Prin ce ar trebui să difere concepţia noastră, a creştinilor adventişti, despre locul nostru în univers de concepţia prezentată în acest poem? Din ce motiv?

Să presupunem că nu ar exista niciun Dumnezeu, niciun Creator, nicio Forţă Divină care să ne fi creat. Şi să admitem că suntem ceea ce susţin mulţi: nişte maimuţe evoluate şi nimic mai mult; nişte fiinţe care au apărut într-un univers fără Dumnezeu, într-un univers căruia nu-i pasă deloc de noi. Să presupunem că suntem la mila unor forţe iraţionale care nu se preocupă de noi. Ce fel de lume ar fi aceasta?

Însă creştinii cred cu totul altceva. Noi credem că Dumnezeu ne-a creat, ne susţine şi are grijă de noi. Din acest motiv, noi ar trebui să fim cei dintâi care să învingem frica de care au parte toţi oamenii.

4. Ce speranţă şi încurajare îţi inspiră Biblia, chiar şi în vremuri înfricoşătoare? Ps. 118,6; Prov. 3,5.6; Luca 12,6.7; Rom. 8,38.39; Evr. 13,6; 2 Tim.1,7; 1 Ioan 4,18

Psalmi 118

6 Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?

Proverbe 3

5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
6 Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.

Luca 12

6 Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7 Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

Romani 8

38 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
39 nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Evrei 13

6 Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”

2 Timotei 1

7 Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.

1 Ioan 4

18 În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste.

Este adevărat că şi creştinii, care cred în existenţa lui Dumnezeu, trăiesc tot în această lume înspăimântătoare, o lume în care orice e posibil. Totuşi, cunoscându-L pe Dumnezeu, noi ştim contextul în care trăim şi aceasta ne ajută să înţelegem mai bine lumea noastră şi locul nostru în ea.

De aceea putem avea speranţă şi curaj chiar şi în vremurile cele mai grele. Aceasta nu înseamnă că nouă nu ni se întâmplă lucruri rele sau lucruri care ne produc frică. Însă noi avem o temelie solidă, pe care ne putem bizui şi cu ajutorul lui Dumnezeu putem înfrunta aceste temeri.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO