Semnul unei ere noi (Mat. 11,2-6)
Din celula lui din temnita, Ioan Botezatorul I-a trimis lui Isus un mesaj urgent: „Tu esti Acela care are sa vina, sau sa asteptam pe altul?” (Mat. 11,3). Pentru cititorul Evangheliilor, aceasta este o intrebare surprinzatoare si de neinteles. Nu era acelasi Ioan care vestise, cu atata incredere, mesianitatea lui Isus, la Iordan (Ioan 1,29-36)? Si de ce sa puna el o astfel de intrebare tocmai acum, cand auzise „din temnita despre lucrarile lui Hristos” (Mat. 11,2)? Este important sa studiem aici raspunsul pe care i-l trimite Isus: „Duceti-va de spuneti lui Ioan ce auziti si ce vedeti: Orbii isi capata vederea, schiopii umbla, leprosii sunt curatiti, surzii aud, mortii inviaza, si saracilor li se propovaduieste Evanghelia” (vers. 4, 5). Mesajul codificat transmis de Isus lui Ioan era acela ca lucrarea Lui era semnul ivirii unei ere noi; Mesia venise cu adevarat. Cu siguranta ca, rostind aceste cuvinte, Isus Se gandea, printre altele, la glorioasele profetii mesianice din cartea lui Isaia.
5. Citeste Isaia 29,18.19; 35,5.6; 61,1-3. Cum se regasesc aceste pasaje in lucrarea lui Isus? De ce crezi ca Ioan si ceilalti nu au reusit sa faca imediat aceasta legatura?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Gandul ca lucrarea lui Isus era o implinire a profetiei si vestea zorii erei mesianice reiese clar din modul in care relateaza Matei evenimentele, din felul in care ancoreaza actiunile lui Isus in contextul mai larg, mesianic: „Ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: ’El a luat asupra Lui neputintele noastre si a purtat bolile noastre’” (Mat. 8,17, citând Is. 53,4). Aceeasi idee o intalnim in descrierea pe scurt pe care o face Matei intregii lucrări a lui Isus: „Isus strabatea toate cetatile si satele, invatand pe norod in sinagogi, propovaduind Evanghelia Imparatiei si vindecand orice fel de boala si orice fel de neputinta, care era in norod. Cand a vazut gloatele, I s-a facut mila de ele, pentru ca erau necajite si risipite, ca niste oi care n-au pastor.” (Mat. 9,35.36; vezi si Mat. 4,23-25)
Privind in urma, ne miram ca lui Ioan si celorlalti le-a fost atat de greu sa inteleaga cine era Isus. Desigur, privite ulterior si din afară, toate lucrurile par clare. Dar noi, astazi? In ce sens este posibil sa fim si noi la fel de orbi fata de anumite adevăruri care ar trebui sa ni se pară evidente? Cum putem schimba o astfel de situatie?
