CEL CARE RAFINEAZĂ

Tigaia lămurește argintul și cuptorul lămurește aurul,  dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.
Proverbele 17:3

Ascultă ediția audio aici.

Noi credem fără nicio îndoială că Hristos vine curând. Nu este o închipuire de-a noastră, este o realitate. (…) Atunci când va veni, El nu ne va curăți de păcate, nu va îndepărta defectele din caracterul nostru și nici nu va vindeca deficiențele temperamentului și ale firii noastre. Dacă este să fie realizată în noi, această lucrare va fi realizată înainte de acel moment.

Când Domnul va veni, cei care sunt sfinți vor rămâne și mai departe sfinți. Cei care și-au păstrat trupul și duhul în sfințenie și cinste vor primi atingerea desăvârșitoare a nemuririi. Dar cei care sunt nedrepți, nesfinți și imorali vor rămâne așa pentru totdeauna. Atunci nu va mai fi făcută pentru ei nicio lucrare care să le îndepărteze defectele și să le dea caractere sfinte. Cel care rafinează nu va mai sta atunci să-Și continue procesul de rafinare și să le îndepărteze păcatele și deteriorarea. Această lucrare trebuie făcută în aceste ceasuri de probă. Acum trebuie să fie realizată această lucrare în dreptul nostru. (…)

Ne aflăm într-o lume care se opune neprihănirii și curăției de caracter, care se opune creșterii în har. Oriunde ne uităm, vedem corupție, întinare, diformitate și păcat. Și care este lucrarea pe care trebuie să o realizăm aici, chiar înainte de a primi nemurirea? Aceea de a ne păstra corpul sfânt și spiritul curat, ca să putem sta nepătați în mijlocul nelegiuirilor care abundă pretutindeni în jurul nostru, în aceste zile din urmă. (…)

„Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Noi nu suntem ai noștri. Am fost cumpărați cu un preț imens, cu suferințele și moartea Fiului lui Dumnezeu. Dacă am putea înțelege acest lucru și l-am conștientiza pe deplin, am simți că asupra noastră apasă o mare responsabilitate: aceea de a ne păstra în cea mai bună stare de sănătate, ca să-I putem aduce lui Dumnezeu o slujire desăvârșită. Dar, atunci când urmăm o cale care ne consumă vitalitatea, ne slăbește puterile sau ne întunecă rațiunea, noi păcătuim împotriva lui Dumnezeu. Urmând această cale, noi nu Îl proslăvim pe El în trupul și în duhul nostru, care sunt ale Sale, ci comitem un mare păcat înaintea Sa. (Mărturii pentru biserică, vol. 2, pp. 354–356)

Puterea mea de mărturisire cum este influențată de nevinovăția vieții mele?