Cei tari nu au niciun avantaj

„El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.” Isaia 40:29

Vestea cea bună a mântuirii prin credinţa în Isus nu este o veste bună numai pentru cel tare. Ea este o veste tot atât de bună şi pentru cel cu voinţa slabă. Aceasta este valabil şi în privinţa ascultării şi în privinţa vieţii veşnice. Întrucât ascultarea adevărată vine numai din lăuntru, şi, despărţiţi de Hristos cei tari nu pot produce decât o ascultare de suprafaţă, de ochii lumii, nimeni nu are vreun avantaj în privinţa biruinţei.

Cum stau lucrurile în privinţa legăturii cu Hristos însă? Efortul de a te implica în lupta credinţei, de a veni la Hristos pentru prima oară şi apoi de a continua să vii la El zilnic, nu pare să se întimple spontan. Si dacă singura temelie adevărată a vieţii creştine este legătura de credinţă cu Isus, nu înseamnă aceasta că cel tare are totuşi un avantaj?

Ai citit vreodată că, „atunci când omul se hotărăşte în inima lui să asculte de Dumnezeu, când se depun eforturi pentru realizarea acestui scop, Isus acceptă această dispoziţie şi orice efort manifestat în această direcţie ca tot ceea ce putem face noi, şi completează lipsurile noastre cu propriile Sale merite divine”? – Semnele Timpului 16 iunie 1890. De multe ori noi citim declaraţii de felul acesta şi tragem concluzia că aici se vorbeşte despre eforturile pe care trebuie să le facem în privinţa ascultării de cele 10 porunci. Dar dacă vei verifica contextul, dacă citeşti întregul articol din care aceste cuvinte au fost luate, vei descoperi că el se referă în mod primordial la efortul depus în direcţia legăturii noastre cu Dumnezeu, din care izvorăşte ascultarea adevărată. Aici se vorbeşte despre a avea voinţă în inima ta să asculţi de Dumnezeu prin a deschide uşa inimii tale şi a-L invita pe El în viaţa ta. Aici se vorbeşte despre efortul implicat în a rezerva o părticică din fiecare zi de har care îţi este dăruită pentru o părtăşie şi comuniune cu El, astfel ca să-ţi asiguri prezenţa lui Dumnezeu în viaţa ta pentru tot restul zilei. Când vei face aceasta, Hristos va compensa cu propriile Sale merite divine deficienţele care noi le simţim prezente în privinţa dependenţei noastre constante de Dumnezeu.

Persoana cu voinţa cea mai slabă, care nu se poate lăsa de băut, de fumat sau de oricare alt viciu, şi care de asemenea se teme că nu poate intra într-o corespunzătoare legătură personală cu Dumnezeu, nu are de fapt de ce să se teamă, pentru că Dumnezeu îi va ieşi în întâmpinare dincolo de jumătatea drumului. Iar în privinţa biruinţei asupra păcatului. Dumnezeu nu trebuie să-mi iasă în întâmpinare – El trebuie să facă totul.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden