Muntele necazurilor

„Calea celor stricați este pietroasă.” Proverbe 13:15.

Un alt munte de care Dumnezeu se folosește ca să ne prevină de a aluneca este un munte pe care nu l-a făcut El, ci de care El doar se folosește. Este muntele supărărilor și necazurilor vieții. Lacrimi, dureri, suferințe, plecări, cortegii funerare, despărțiri, spitale, toate acestea ne fac să ne plecăm pe genunchi. Dumnezeu nu ne aduce suferințe și necazuri; Satana este cel care le aduce.

Cred cu tărie că, chiar dacă Satana m-a părăsit pentru o perioadă mai îndelungată de timp, el tot ar fi putut să mă aibă. Dar el a fost atât de neînțelept încât a tot insistat cu ispitirile sale încercând să mă facă să cad, până când m-am pus pe genunchi. Vi s-a întâmplat asta vreodată? Satana nu este mulțumit doar cu faptul că îi vede pe oameni despărțiți de Dumnezeu; el îi vrea în mocirlă. Și în timp ce încearcă să ne împingă în mocirlă, ne ajută de fapt să găsim calea către Dumnezeu. Nu-mi place lumea plină de păcat în care trăiesc. Nu-mi plac lacrimile, durerile și suferințele. Dar când aud pe cineva cântând: „El mi-a spălat ochii cu lacrimi, ca să pot vedea”, parcă înțeleg mai bine sensul acestor cuvinte.

Am întâlnit oameni care treceau prin mari necazuri, și care considerau că prin aceste suferințe au reușit să aibă o adevărată legătură cu Domnul Isus. Nu sunt chiar sigur cine aduce lacrimile, dar știu cine se folosește de ele, cine lucrează prin ele.

Sunt fericit de perspectiva care ni se descoperă când realizăm că de fapt nu avem unde să mergem. În Ioan capitolul 6, Isus a întrebat pe ucenici: „Voi nu vă duceți?” Iar ei i-au răspuns: „Nu avem unde să ne ducem.” Nu știm unde să ne ducem. Nu avem unde să ne ducem

Ați observat vreodată încordarea și lupta imprimate pe expresia feței celor care încearcă să fie pierduți?

În Proverbe 13:15 se spune: „Calea celor stricați este… ” Cum? Ușoară? Nu. Este grea. Cred că dacă aș dori vreodată să fiu pierdut, aș avea multă bătaie de cap ca s-o pot face. Resping ideea că drumul spre iad este pavat cu gheață. Dumnezeu a făcut tot ceea ce a putut ca să ne fie cât mai greu să fim pierduți.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden