Criza consacrării

„Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar acela peste care va cădea ea, îl va spulbera” Matei 21:44

Dumnezeu instruieşte zilnic pe copiii Săi. Prin împrejurări comune vieţii de fiecare zi, El îi pregăteşte pentru a-şi face partea lor la nivelul pe care providenţa li l-a stabilit. Rezultatul acestor teste zilnice este factorul hotărâtor, spre biruinţă sau spre înfrângere, în marile crize ale vieţii” Hristos Lumina Lumii, p. 382. Aşadar o serie întreagă de mici evenimente se bazează pe o singură temă: Mă voi încrede eu în Dumnezeu, sau voi încerca să rezolv totul după găsirea mea cu cale? Dacă voi cădea mereu şi mereu în aceiaşi greşeală, este foarte probabil că voi ajunge ca într-o noapte să mă lupt şi eu cu îngerul la pârâul Iaboc.

Aşa s-a întâmplat cu Iacov. Aşa s-a întâmplat şi cu Iosif. Probabil că el a căzut de nenumărate ori la nişte teste mai mici, ca de exemplu a crede că el era mult mai important decât toţi ceilalţi fraţi ai săi. Dar iată-l într-o bună zi plângțnd în hohote pentru că era dus ca rob în Egipt. Petru a căzut cu faţa în ţărâna grădinii Ghetsemani, dorind să moară, din pricină că el căzuse mai înainte la testul de pe marea Galileii şi apoi cu ocazia discuţiei cu cei ce strângeau darea pentru Templu. Numai după ce şi-a dat seama de neputincioşia lui, la focul din curtea marelui preot, când el a văzut câtă durere Îi provocase Aceluia pe care îl iubea atât de mult, numai atunci a putut Petru aprecia valoarea dependenţei absolute de Hristos.

Dacă convertirea ta s-a produs pe nesimţite şi, la fel ca mulţi alţii nu poţi să spui cu exactitate când a avut ea loc, dacă tu ai fost toată viaţa ta un bun membru al bisericii, să ştii că nu tot aşa stau lucrurile şi cu consacrarea. „Bătălia împotriva eului este cea mai grea bătălie în care se poate angaja vreun om. Predarea eului, consacrarea deplină faţă de voinţa lui Dumnezeu, sunt lucruri care cer o luptă grozavă” – Calea către Hristos, p. 43. Criza predării, zdrobirea eului, căderea pe Stâncă, acestea constituie momentul cel mai greu al vieţii creştine.

Să nu credem însă că trebuie ca mai întâi să fii pe deplin transformat ca să poţi fi acceptat de Dumnezeu. Iacov a fost acceptat de Dumnezeu la Betel. Noi vorbim aici de lucrarea de transformare pe care o săvârşeşte Duhul lui Dumnezeu. Indiferent ce formă ar lua acea mare criză în privinţa ta, adu-ţi aminte că atunci când Dumnezeu îşi pune mâna pe umărul tău, acea mână nu este acolo ca să-ţi facă rău. Ea este mâna celui mai bun Prieten pe care-L vei avea vreodată.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden