Încotro trebuiesc îndreptate eforturile

„Luptă-te lupta cea buni a credinţei; apuci viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.” 2 Timotei 6:12

Sunt două modalităţi de a te opune invitaţiei divine. Una este să declari sus şi tare: „Eu nu cred în Dumnezeu. Mie nu-mi trebuie nici un Dumnezeu. Eu n-am nici timp de chestii de-astea.” O altă modalitate, mult mai subtilă, dar tot atât de eficace este de a aborda pe Dumnezeu gândind că El ajută numai pe aceia care se ajută singuri. Eu împărtăşesc lui Dumnezeu ceea ce mă frământă, dar nu las problemele mele numai în seama Lui, ci fac eu tot ce pot ca să le rezolv, aşteptând ca El să facă restul.

Când am probleme cu maşina, eu pot să-l împiedic pe mecanic de la a mi-o repara neducând-o la atelier. Dar mai există şi o altă modalitate, mult mai subtilă de a te opune mecanicului. Îţi duci maşina la atelier, şi după ce mecanicul deschide capota te dai de partea cealaltă a maşinii şi spui: „Hei, stai puţin, ce faci, nu te-atinge de bujii că doar le-am schimbat acum doi ani. Nu, nu umbla la carburator că e foarte delicat şi s-ar putea să-l dereglezi. De ce umbli la cureaua de la ventilator, nu vezi că-i nouă. Şi să ştii de la-nceput că n-ai ce căuta la distribuitor.” Când mai aude şi asta, mecanicul dă cu sculele de pămînt şi-ţi spune: „Auzi nene. Ia ia-ţi mata beleaua de-aicea şi repară-ţi-o singur!” Tot aşa poţi veni înaintea lui Dumnezeu zicându-I: „Doamne, vreau să faci asta şi asta pentru mine.” Apoi te-apuci şi tu să lucrezi la rezolvarea problemei aşa cum ţi se pare ţie mai potrivit. O parte încerci s-o rezolvi tu, iar alta ai vrea s-o rezolve Dumnezeu, şi din toată amestecătura nu iese altceva decât înfrângere.

Motivul pentru care mulţi oameni suferă dezamăgiri în viaţa de credinţă este că ei îşi concentrează atenţia asupra rezultatelor şi nu asupra cauzei. Până şi copiii cunosc răspunsul la întrebarea: „Dacă ar trebui să alegi între a te strădui să creşti şi a te strădui să mănânci ce ai alege?” Lor nu le trebuie mult timp de gândire ca să-ţi răspundă: „Mai bine mă chinui să mănânc, că atunci o să şi cresc. Dacă mă chinui să cresc, nu rezolv nici una nici alta.” Ceea ce duce la creşterea noastră în credinţă este a-L cunoaşte pe Isus, care vrea să fie prietenul nostru cel mai bun. Rezultatele vor apare şi ele ca urmare a locuirii Sale în viaţa noastră spirituală.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden