Acești foarte neînsemnați frați ai Mei

 Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.

(Matei 25:40)

Este mare nevoie de creştini adevăraţi, care să-i iubească pe oameni şi care să trăiască pentru a-i aduce la împăcarea cu Dumnezeu. Religia noastră este o putere care transformă viaţa pentru totdeauna. Numai când vom avea aceas­tă forţă, vom trăi printre oameni şi în familiile noastre aşa cum ar trebui să trăim.

Nu suntem noi oare slujitorii oamenilor de dragul lui Hristos? Ba da, suntem. În Împărăţia lui Dumnezeu vom vizita tot universul şi nu vom găsi nicăieri păcatele noastre, ci numai dovezile faptelor noastre de slujire. Ne vom întâlni cu oameni care ne vor spune:„Sunt aici datorită ţie, pentru că ai avut grijă de mine şi m-ai iubit. Nici nu-ţi dai seama cât de mult a însemnat asta pentru mine!” Lucrurile acestea vor fi descoperite în ziua aceea, când vom intra în Împărăţia veşnică de mână cu cei pentru care Hristos a trăit şi a murit.

Am început să pun serios la îndoială unele idei de care unii dintre noi ne-am prins cu tărie. Odată cu devalorizarea banilor, este greu de crezut că economiile personale ne vor putea asigura zile liniştite în viitor. Mult mai bună mi se pare ide­ ea de a investi tot ce avem în Împărăţia lui Dumnezeu, păstrând pentru noi numai atât cât ne trebuie să trăim. Înclin mai degrabă în favoarea ideii de a dărui din banii şi din timpul nostru, din energia noastră şi din tot ce avem şi suntem, pentru a-i convinge pe oameni să meargă cu noi spre Ierusalimul ceresc. Aceasta este marea noastră dorinţă pentru cei pe care îi iubim. Nu ne putem imagina viitorul fără ei. Nimic nu contează mai mult în viaţă.

Oamenii au nevoie de noi. Să nu privim la eforturile pentru salvarea lor ca la ceva dificil sau neplăcut. Noi le putem oferi bărbaţilor şi femeilor o viaţă nouă, viaţa veşnică prin Isus Hristos. Mântuitorul nostru nu a considerat niciodată că sacrificiile făcute pentru a intra în legătură cu vreo persoană – de exemplu, cu fe­meia de la fântână, cu femeia prinsă în adulter, cu copilaşii – ar fi fost o risipă. El nu i-a lăsat niciunuia impresia că persoana lui nu ar fi contat sau că ar avea alte lucruri mai importante de făcut. Nu are niciun rost să sperăm că într-una din zilele aces­tea viaţa creştină va deveni, ca prin minune, satisfăcătoare. Acum este momentul să le slujim oamenilor şi să lucrăm pentru salvarea lor.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO