Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale: cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!
Psalmii 13:5,6
Lectura Psalmilor mă șochează adesea, mai ales când îl vedem pe autor cum se descarcă în toată sinceritatea către Dumnezeu, fără rețineri. De ce, atunci, când mergem să ne rugăm începem cu „Tatăl nostru ceresc, Îți mulțumim pentru binecuvântările Tale…”, când ceea ce vrem de fapt să facem este să explodăm și să ne descărcăm despre cât de stresați, obosiți și neajutorați suntem? Dumnezeu Se poate descurca, sunt sigură! Deoarece suntem obișnuiți să fim precauți în preajma tuturor ne comportăm la fel și în preajma lui Dumnezeu. Putem fi precauți pentru că ne simțim puternici și credem că nu trebuie să ne exprimăm. Sau pentru că ne temem de respingerea sau de judecata celor din jur. Adevărul trist este că toți suntem slabi și avem nevoie de un spațiu sigur pentru a ne descărca din când în când.
Atunci când citim declarații precum: „Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie” (Psalmii 12:3) sau: „Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele. Sufletul mi-e îngrozit de tot; şi Tu, Doamne, până când vei zăbovi să Te înduri de mine?” (Psalmii 6:2,3) înțelegem că și personajele biblice s-au confruntat cu frustrări și au știut că cel mai bun loc pentru a depune acele frustrări era la picioarele lui Isus.
Știu că nu am citat cele mai intense versete care atrag atenția uneori în Psalmi, cele care ne lasă jenați sau șocați că cineva chiar a spus astfel de lucruri cu voce tare. Cu toate acestea, cred că acele versete explozive sunt acolo pentru a ne învăța că ne putem descărca tensiunea acumulată cu adevărat, complet și în siguranță înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu trebuie să se desfășoare după un scenariu al formalismului religios, care să le transforme într-un fel de mantră pe care o repetăm din nou și din nou. Putem fi reali cu Dumnezeu. El este acolo pentru a ne asculta. El ne iubește și tânjește să ne ajute să creștem și să ne vindecăm din orice situație în care ne aflăm.
În unele zile, sau în majoritatea zilelor, este greu să ne ocupăm de „aproapele” nostru sau de „frați”, cum ne place să spunem. Acest lucru este normal. În unele zile ne enervăm pentru că vedem că „celor răi le merge bine”. În unele zile suntem frustrați pentru că dușmanul pare să aibă avantaj. Dar Dumnezeu este acolo, atât în zilele bune, cât și în cele rele. El este întotdeauna acolo. Așadar, du totul la Isus! El știe cine ești cu adevărat și te iubește. Dumnezeu ne vede defectele, dar vede și ce putem fi dacă Îi încredințăm Lui viața noastră, inclusiv emoțiile noastre.
