Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Proverbele 3:5,6
Pentru că provin dintr-o familie care simte nevoia să controleze totul, nu am fost niciodată cea mai bună la a-mi pune încrederea în Dumnezeu. Oricând aveam ocazia să mă încred în Dumnezeu și să îmi predau planurile Lui, o luam în direcția opusă și făceam alegerea cum credeam eu mai bine. Am avut oportunitatea de a mă transfera la o școală cu internat în Colorado, în clasa a XI-a. Părinții mei spuneau că trebuie să merg. Eu nu eram bucuroasă cu această perspectivă. În loc să îmbrățișez o oportunitate nouă, încântătoare, am încercat să urăsc tot ce ținea de școală. Din cauza încăpățânării mele și a incapacității de a renunța, am avut un an jalnic. Părinții mei mă ascultau mereu plângându-mă despre cât de mult doream să plec. După ce au chibzuit mult lucrurile, au decis să îmi ofere opțiunea de a mă întoarce acasă la o altă școală în clasa a XII-a.
Chiar dacă eram fericită și gata să vin acasă, ceva încă se simțea ciudat. Visam constant despre întoarcerea la școala pe care o uram atât de mult.
Pe măsură ce visurile continuau, am simțit că Dumnezeu mă chema înapoi acolo. Niciodată nu mai fusesem așa de neliniștită, dar Dumnezeu îmi transmitea în mod clar că acela era locul în care trebuia să fiu pentru a învăța să mă încred în El. Până la urmă, după o vară de visuri și simțăminte amestecate, am decis să mă întorc în Colorado. Cu doar două săptămâni înainte de începerea școlii, i-am întrebat pe părinții mei dacă puteam măcar să ne permitem ca eu să merg înapoi acolo la școală. Câteva zile mai târziu, am aflat că școala va ajuta cu plata unei părți din suma totală, ceea ce era exact de cât aveam noi nevoie ca să pot merge. Chiar dacă am vrut să am controlul asupra acestei decizii din viața mea, știam că am nevoie să Îl las pe Dumnezeu să preia frâiele și să mă încred că El știa ce era cel mai bine pentru mine.
Uitându-mă înapoi la această experiență, pot vedea că acela a fost locul cel mai bun în care puteam fi. Am mers acolo într-o perioadă de lupte interioare spirituale și mintale, dar am plecat mai apropiată de Dumnezeu și mai puternică în fiecare aspect. În perioade din viață când vreau să am controlul, îmi amintesc de experiența mea și îmi dau seama că trebuie să mă încred în Dumnezeu. Chiar dacă nu este ușor, știu că Dumnezeu va continua să mă scoată din întuneric și să mă aducă la El.
