Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
Psalmii 16:8
Când am recitit recent Psalmii 16:8, versetul acesta mi s-a înfățișat deodată într‑o lumină nouă.
„Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei.” O altă versiune spune: „Îl am pe Domnul întotdeauna înaintea mea.” Este foarte dificil să te concentrezi asupra unui lucru aflat lângă tine sau în spatele tău. Pentru a ne concentra, trebuie să stăm cu fața spre lucrul respectiv. Să ne concentrăm asupra lui Isus înseamnă să Îl păstrăm „înaintea noastră”. Dacă fac așa, pot să privesc lumea și tot ceea ce se întâmplă în viața mea prin lentilele relației mele cu Hristos.
„Când este El la dreapta mea.” Citeam despre ideea aceasta a cuiva care stă la dreapta noastră. Este o poziție care reprezintă pe cineva în care poți avea încredere. Cineva de nădejde care se ține de cuvânt. Hristos este în mod cert demn de încredere. Am experimentat credincioșia Lui timp de zeci de ani. Când oamenii mă întreabă despre cum este să călătoresc singură, le reamintesc că nu am mai fost singură de când L-am acceptat pe Hristos la vârsta de treisprezece ani. El a promis că niciodată nu ne va părăsi și nu ne va abandona. El este întotdeauna lângă mine. Nu mă pot gândi la nimeni altcineva pe care mi l-aș dori mai degrabă ca însoțitor pe parcursul vieții.
„Nu mă clatin.” Multe lucruri care ne pot „clătina” se întâmplă în această lume. Nu doar din punct de vedere fizic, ci și social, financiar, mental, și chiar spiritual. Dacă știu că Hristos este în fața mea și lângă mine, am tăria de a merge mai departe. Ellen G. White scrie: „Nu avem a ne teme de nimic pentru viitor, decât de a uita felul în care ne-a condus Domnul și lecțiile pe care ni le-a oferit El în istoria noastră.”
Prea adesea, ca oameni, facem aceeași greșeală pe care au făcut-o israeliții în pustie. Au uitat. Au uitat minunile prin care au fost scoși din Egipt. Au uitat minunea care i-a adus dincoace de Marea Roșie pe pământ uscat. Au uitat să se concentreze asupra Domnului și s-au concentrat asupra problemei. Mare greșeală.
Astăzi am citit (din nou) despre modul în care Hristos a fost tratat în timpul procesului Său. În umanitatea Sa nu ar fi avut nicio șansă să reziste tratamentului aceluia oribil, dacă nu Și-ar fi păstrat atenția asupra Tatălui Său. Avem nevoie să urmăm exemplul Său și să rămânem concentrați asupra Lui. Astfel vom primi tărie.
