Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.
Psalmii 145:18
Biserica noastră temporară – împrăștiată pe teritoriul a trei state – s-a întâlnit într-un apel online în fiecare dimineață de Sabat pe parcursul anului 2020 pentru a studia Biblia. Pentru mine, căutarea noastră săptămânală de a avea părtășie și de a afla adevărul se asemăna cu grupurile pe care Martin Luther, reformatorul protestant, le-a strâns în anii 1500 prin cartea sa Discuții în jurul mesei. Chiar dacă nu stăteam la o masă, Îl simțeam pe Domnul aproape atunci când ne împărtășeam descoperirile în timp ce stăteam la telefon trei ore sau chiar mai mult.
Cartea de 500 de ani a lui Luther prezintă în mod viu perspectivele istorice ale Reformei protestante. Notițele lui Luther despre sesiunile pline de Duh Sfânt se referă la evenimente, persoane și întâmplări, toate provenind din viețile oamenilor simpli. Luther prețuia preoția credincioșilor – însemnând că cei care caută mântuirea să nu fie doar slujiți, ci și să lucreze împreună la împărtășirea Evangheliei.
Când am dat peste Psalmul 145, am descoperit că David manifesta o pasiune pentru discuțiile cu credincioșii, asemenea celei a lui Luther. Imaginează-ți împreună cu mine modul în care David, care era un lider dedicat în închinare, orchestrează conversații cu un cor ad-hoc, fiecare aducând noi perspective despre laudă (versetele 1-3). El îndeamnă o persoană matură să împărtășească cu una mai tânără despre faptele lui Dumnezeu și să povestească amintirile proprii despre bunătatea lui Dumnezeu (versetele 4, 7). Bărbații vorbesc despre o perioadă înspăimântătoare când au văzut intervenția lui Dumnezeu și o comemorează cu o strofă despre dreptatea Lui (versetele 6, 7). Cineva prezintă o imagine a Împărăției viitoare a lui Dumnezeu în toată gloria și maiestatea ei (versetele 11-13).
Un suflet sensibil și atent le reamintește apoi credincioșilor că Domnul este bun față de toți, că toți depind de El și că Dumnezeu îi susține pe toți cei care cad și îi ridică pe toți cei care sunt îngenuncheați (versetele 9, 10, 14, 15). Un Dumnezeu preocupat interacționează cu creaturile Sale umane, împlinindu-le dorințele, ascultându-le strigătul și păzindu-i pe cei care Îl iubesc (versetele 19, 20). Din păcate (sau în mod just?), pe cei răi El îi va distruge (versetul 20). David concluzionează cu o invitație din partea lui pentru toată omenirea ca fiecare să își asigure chemarea și alegerea pentru a ne întâlni în ceruri unde cei mântuiți vor binecuvânta numele Domnului pentru totdeauna (versetul 21). A Domnului să fie slava. Nimeni nu ne poate fura bucuria mântuirii dacă ne angajăm „în fiecare zi” să „facem cunoscute puterea și strălucirea plină de slavă a Împărăției Sale”.
