Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Ioan 3:16
Cu câțiva ani în urmă, am simțit îndemnul de a studia dragostea lui Dumnezeu, studiu pe care l-am făcut în două etape. În prima etapă, m-am concentrat pe șase pasaje din Scriptură. În Ioan 3:16, dragostea poate fi definită ca dăruire – Dumnezeu Și-a dat Fiul. În Romani 3:8, dragostea este echivalentul jertfirii. În Efeseni 2:4,5, dragostea este sinonimă cu mila. În 2 Tesaloniceni 2:16,17, dragostea înseamnă mângâiere. În 1 Ioan 4:9,10, dragostea înseamnă acțiune. În Apocalipsa 1:5, dragostea înseamnă iertare.
Aceste șase pasaje mi-au reconfirmat versatilitatea lui Dumnezeu. El ne iubește atât de mult, încât dragostea Sa se traduce în înțelesuri diferite pentru a ne îndeplini nevoile imediate și unice. Aceasta mă învață că dragostea este generoasă, dăruiește fără plată. Pentru că iubesc, niciun sacrificiu nu este prea mare și interacțiunile mele ar trebui să fie întotdeauna temperate cu milă. Dragostea mea mă ajută să ofer mângâiere celorlalți și, deoarece dragostea este un verb de acțiune, ea mă învață despre importanța iertării. Prima etapă a studiului meu m-a propulsat într-un studiu mai adânc al dragostei lui Dumnezeu.
A doua etapă a fost o călătorie de patru ani pe parcursul căreia am studiat dragostea lui Dumnezeu așa cum este ea descoperită din Geneza până în Apocalipsa. În acești ani, mi-am dat seama că unele versiuni ale oamenilor despre Dumnezeul Vechiului Testament sunt foarte diferite de Cel pe care L-am întâlnit eu. Am auzit și am citit că Dumnezeul Vechiului Testament este mânios, răzbunător, pedepsește, ațâță la război și pare că Îi plac violența și distrugerea. Poate acesta este motivul pentru care dezastrele naturale sunt descrise ca „răzbunări ale lui Dumnezeu”. Din contră, Dumnezeul pe care L-am întâlnit eu în Vechiul Testament are niște trăsături care sunt în concordanță cu cele descrise în Noul Testament.
Chiar la început, în Geneza, dragostea lui Dumnezeu se manifestă în faptele Sale creatoare. Deoarece El a iubit, El a creat o lume cu toată frumusețea și comoditățile de care au nevoie oamenii și apoi i-a creat pe Adam și pe Eva. Aceeași imagine o putem vedea în toată Biblia. Textul final din Apocalipsa 1:5,6 ne prezintă acea dragoste nepieritoare care cuprinde toate trăsăturile, atunci când El ne curăță și ne înalță la statutul de „împărați și preoți”. Ah, ce dragoste! Mă rog ca și noi să putem primi dragostea lui Dumnezeu și să o studiem zilnic, să înțelegem mai mult din profunzimea ei.
