Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. – Filipeni 4:19

Locuiesc în cel mai secetos stat de pe cel mai secetos continent din lume, Australia, pe o mică proprietate de un hectar şi ceva. Vechea fermă a fost cumpărată de străbunicul soţului meu, în anii 1800. Locuim în zona oraşului Murray Bridge, lângă râul Murray, un râu cu un curs scurt, din munţii Snowy (înzăpeziţi), din New South Wales, care traversează trei state şi se varsă în mare la Goolwa, Australia de Sud.

În anii 2008-2009, am avut parte de secetă. Sunt căsătorită cu soţul meu de peste 60 de ani şi locuiesc aici de peste 55 de ani, dar nu am văzut niciodată aşa secetă. Au mai fost perioade uscate, dar niciodată în aşa măsură. Chiar când aveam noi altarul de dimineaţă, veneau aproximativ 500 de păsări corella şi câteva galah ca să îşi ia micul dejun de pe terenul nostru, săpând sistematic în pământ cu ciocul şi mâncând bulbii de musta, sau motha (Cyperus rotundus). Aceasta este o plantă adusă în Australia şi atât oamenii, cât şi păsările îi consumă rizomii, care au un strat exterior subţire, ca de hârtie, cu frunzuliţe ca iarba, astfel că păsările îi localizează uşor.

Avem un Dumnezeu uimitor, care ne satisface toate nevoile, precum şi pe ale păsărilor. În zilele finale, înainte de venirea lui Isus, ni se promite că pâinea şi apa nu ne vor lipsi. Adu-ţi aminte cum Dumnezeu l-a hrănit pe Ilie cu mâncare adusă de corbi, dimineaţa şi seara (vezi 1 împăraţi 17:2-6). Dumnezeu satisface şi nevoile păsărilor: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?” (Matei 6:26).

Cu aproximativ 20-30 de ani în urmă, o femeie în vârstă de la biserica noastră făcea provizii de mâncare pentru „vremea de strâmtorare” despre care Biblia spune că va veni pe pământ înainte de revenirea lui Isus. Ea a ajuns să treacă la odihna în Domnul, precum şi unicul ei fiu şi soţia acestuia. A avut ea încredere în Domnul sau a încercat să ia lucrurile în propriile mâini?

Trebuie să avem încredere în Domnul; doar Tatăl nostru ceresc ştie timpul şi ceasul venirii Sale. După cum ne îndeamnă un imn renumit, trebuie să credem şi să ascultăm.

Joan D. L. Jaensch

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn