Până să spunem „Amin”, Domnul a și răspuns

 Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.

(Isaia 58:11)

Era in perioada când lucram în tabăra de la Sătic. Nopţile de iarnă erau atât de lungi, încât de multe ori aveam impresia că am intrat într-o iarnă nucleară, când lumina zilei apare după săptămâni sau luni. Negura nopţilor geroase era adesea brăzdată de străluciri stranii ale aerului îngheţat şi din când în când se auzea urletul sinistru al lupilor, care, din cauza frigului şi a foamei, coborau până în gospodăriile oamenilor, unde atacau animalele din curţile acestora. Uneori chiar oamenii cădeau pradă acestor fiare. Multe imagini şi gânduri ne treceau prin minte mie şi soţului meu, stând lângă sobă şi privind tăcuţi la lumina focului care mistuia lemnul de fag.

Nu mâncasem de două zile. Zăpada abundentă blocase drumul forestier care leagă Săticul de Rucăr şi nu se mai putea circula. Nu puteam coborî după provizii în sat, aşa că am rămas blocaţi în tabără, având doar lemne de foc. Căutam o rezolvare a problemei, dar nu găseam nicio ieşire. Am apelat, în ultima instanţă, la Dumnezeu cu necredinţă în suflet, în speranţa că s-ar putea face ceva ca noi să avem ce pune pe masă. Ne-am plecat pe genunchi în rugăciune şi I-am cerut Domnului să ne dea de mâncare.

În timp ce ne rugam, am auzit un ciocănit în fereastră. Când am tras perdeaua, afară era sora noastră Dorica, ţinând în mână o farfurie cu carne de oaie, brânză de vaci şi mălai pentru mămăligă. Când am întrebat-o, ne-a spus că s-a simţit îndemnată să ne aducă ceva de mâncare, fără să ştie că noi aveam mare nevoie. Dorica locuia la şapte kilometri şi a venit pe jos.

Domnul ne-a răspuns de fapt cu mult înainte de a spune noi „Amin”. El ştia nevoia noastră şi ne-a salvat.
„Isus ne cunoaşte pe fiecare în parte şi are milă de slăbiciunile noastre. Ne cunoaşte pe toţi pe nume. Cunoaşte chiar şi casa în care locuim şi pe fiecare dintre cei care o ocupă. Adeseori, El a dat îndrumări slujitorilor Săi să meargă pe o anumită stradă, într-un anumit oraş, la o anumită casă, pentru a găsi acolo pe una din oile Sale.

Fiecare suflet este atât de bine cunoscut de Isus de parcă el ar fi singurul pentru care a murit Mântuitorul. Durerea fiecăruia Ii mişcă inima. Strigătul de ajutor ajunge la urechile Lui. El a venit pentru a atrage pe toţi oamenii la Sine.” (Hristos, Lumina lumii, p. 404)

Dumnezeu este dragoste şi înainte ca noi să-I cerem, El deja trimite „îngerii” Săi să ne vină în ajutor.

CECILIA POPESCU

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO