Dumnezeu mi-a vorbit

 Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.

(Ioan 14:1)

Era o după-amiază frumoasă de luni. Deşi înconjurată de un peisaj extraordinar – apa azurie a Mediteranei, copacii falnici şi verzi şi florile multicolore – nu reuşeam să mă eliberez de gândurile mele negative şi triste. Nici nu auzeam cântecele păsărelelor, căci eram copleşită de ceea ce aflasem cu numai câteva zile în urmă. „Nodulii pot fi maligni, ceea ce înseamnă cancer, sau pot fi benigni”, îmi spusese medicul. „In câteva săptămâni aflăm rezultatele testelor şi vedem care va fi tratamentul.” Chiar nu mă aşteptam să aud astfel de cuvinte şi nu eram pregătită să le aud.

Acele câteva săptămâni se întindeau înaintea mea ca veacurile. De ce eu? Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să am un stil de viaţă echilibrat, sănătos, aşa cum învăţasem în copilărie. Recent, schimbaserăm câmpul misionar, iar soţul meu avea mult de lucru. Iar acest diagnostic afecta serios slujirea noastră. Mă îngrijoram şi pentru copilul meu cel mai mic, el avea cea mai mare nevoie de mama lui. Eram asistentă medicală şi ştiam că, dacă e cancer, poate evolua rapid, iar eu eram încă tânără. încercând să îmi ascund neliniştea faţă de familia mea, totuşi nu reuşeam să evit gândurile pesimiste de tot felul care se îngrămădeau în mintea mea.

Apoi am început să mă întreb dacă îmi îndeplinisem misiunea şi slujirea. Am răspuns aşteptărilor lui Dumnezeu şi planului pe care II avea pentru mine? Sunt gata să plec?

Intr-o după-amiază, pe când mă gândeam la povara nesiguranţei care mă apăsa, Dumnezeu mi-a vorbit. In cel mai depresiv moment, un gând a străbătut ca lovitura tunetului: Ai sută la sută încredere în Mine! Şi mi-am dat seama ce mică îmi era credinţa. Când sunt în mâna lui Dumnezeu, nu trebuie să mă tem de nimic. Odată ce I-am dat lui Isus viaţa mea, nu am de ce să mă mai îngrijorez. El era Cel care avea să aibă grijă de mine şi să mă susţină. Mi s-a luat o mare piatră de pe inimă. Cu lacrimi în ochi, lacrimi de fericire şi de bucurie, L-am rugat pe Dumnezeu să-mi ierte îndoielile şi necredinţa. Nu ar trebui să-mi petrec timpul îngrijorăndu-mă. Facă-se voia Lui! Am găsit asigurarea în Cuvântul Său că pot găsi alinare şi curaj, speranţă şi eliberare de poveri şi de boală.

Fie ca, odată cu bucuria de a rămâne lângă El, rugăciunea noastră să fie cea din versetul meu preferat: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ieremia 29:11).

ARANKA BAJIC

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO