Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia cerurilor este a celor ca ei.

(Matei 19:13,14)

Era luna decembrie, iar eu şi vărul meu, Leonardo Allen, eram în vacanţă la mătuşa Hazel, în Kingston. Am savurat momentul cu toată bucuria unui copil care merge de la ţară, din Clarendon, în Kingston, capitala statului Jamaica. Voiam să văd tot. La scurt timp după sosirea noastră, am luat un tramvai, împreună cu Leonard, până în portul Kingston, unde acosta renumitul feribot. Urma să ne îmbarcăm pentru a vedea împrejurimile portului.

După ce am plătit călătoria, ne-am dus repede şi ne-am luat câte o îngheţată. Aşteptam să fim serviţi, însă vânzătorul întârzia, servindu-i mai întâi pe bătrâneii care sosiseră în urma noastră. Nu era corect, însă trebuia să aşteptăm, că tot plătisem cornetul de îngheţată.

În cele din urmă, cu îngheţate cu tot, am alergat la doc – însă prea târziu. Nu ne aşteptam la asta. Feribotul nostru aglomerat se depărta de doc. Foarte dezamăgită că ratasem cursa, pierdusem şi banii, m-am consolat savurând la maximum îngheţata cumpărată. Pierdusem noţiunea timpului, însă la un moment dat am văzut-o pe mătuşa Hazel căutându-ne. Când ne-a găsit, ne-a strâns în braţe. Dintr-odată s-a creat o stare de confuzie: oamenii din jur plângeau în hohote. Apoi am aflat vestea tragică. Feribotul se răsturnase şi mulţi pasageri muriseră. Mi-am dat seama cu stupoare că eu şi Leonard scăpasem de pericol şi moarte pentru că aşteptasem răbdători ca alţii să fie serviţi înaintea noastră.

Cred că e o lecţie de învăţat aici. Câteodată poate părea nedrept ca tu să trebuiască să aştepţi în timp ce alţii ţi-o iau înainte, însă nu fiecare călătorie te duce acolo unde ai dorit să ajungi. Să ne încredem cu o încredere copilărească în Domnul şi să aşteptăm răbdătoare ca promisiunea lui Dumnezeu de a ne salva să se împlinească. Despre aceasta vorbeşte psalmistul când spune în Psalmii 40:1,2: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.”

JOAN MORGAN

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO