Invitația

 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

(Ioan 3:16)

Invitaţia era ispititoare şi venită din inimă. Ocazia de a petrece o după-amiază împreună cu prietenii era oricând binevenită. Mai puţin într-o zi ca aceea când nu prea mă simţeam în largul meu. Era la numai câteva săptămâni după o intervenţie chirurgicală serioasă la inimă şi cea mai mare dorinţă a mea era să lenevesc prin casă, fără să mă preocupe felul cum arăt şi cu ce să mă îmbrac. Prietena mea şi-a dat seama de starea în care mă aflam, aşa că a adăugat: „Poţi să vii sau să nu vii, e ok oricum.” îmi dădea de înţeles că nu era o problemă să refuz.

Aşa că nu am ieşit în oraş. Am rămas acasă lenevind, mulţumită că nu trebuia să fiu confruntată cu aşteptări şi presiuni sociale. La vreo zi după aceasta, mi-am amintit de invitaţie şi de conversaţia care îi urmase. Mi-am dat seama că, dacă prietena mea nu mi-ar fi spus că e ok dacă nu vreau să merg, poate că aş fi făcut efortul să ies în oraş, chiar dacă nu aveam tragere de inimă. Şi nu m-am putut abţine să nu mă gândesc la invitaţia lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu ne invită să avem o relaţie personală cu El. Nu ne obligă să acceptăm, dar face foarte clar faptul că pentru El contează foarte mult dacă acceptăm sau nu.

Ştim că răspunsul nostru contează, pentru că Fiul Său a mers de bunăvoie la cruce, dându-Şi viaţa ca să Se asigure că avem posibilitatea să acceptăm. Dumnezeu ne iubeşte atât de mult încât Se face vulnerabil faţă de respingere, astfel încât noi să putem trăi veşnic alături de El. Ştie că tendinţa noastră naturală este să rămânem în păcat, însă ne iubeşte prea mult ca să ne lase să ne pierdem singuri în nepăsarea noastră faţă de mântuire.

Teama de respingere face parte din natura noastră umană. Însă vulnerabilitatea este esenţială pentru a trăi cu adevărat intimitatea. În relaţiile noastre cu Dumnezeu şi cu ceilalţi este în regulă să fii vulnerabil. Când ne pasă unii de alţii, este în regulă să acceptăm acest lucru şi să-l afişăm. Poate că, dacă Dumnezeu nu ar fi făcut tot drumul acesta al apropierii de noi pentru a ne arăta cât de mult ne iubeşte, invitaţia Sa nu ar fi atât de atrăgătoare pe cât este. Dumnezeu ne invită să fim una cu El şi îi pasă foarte mult dacă acceptăm sau nu. Ne iubeşte cu o iubire veşnică. Fără mine şi fără tine, cerul, pur şi simplu, nu ar mai fi la fel.

BEVERLY P. GORDON

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO