Trandafiri de septembrie
Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.
(Eclesiastul 3:11)
Trandafirii mei de culoarea piersicii sunt o celebrare a primăverii. Când se întorc zilele calde, în aprilie sau mai, frunzişul lor verde parcă spune „bun venit”. Apar apoi bobocii, la început mici, care apoi cresc din ce în ce mai mari în fiecare zi. Sunt peste tot, aşteptând să înceapă sărbătoarea. Iar apoi, intr-o dimineaţă călduroasă, primăvara îşi face apariţia, iar în pragul uşii, trandafirii de culoarea piersicii parcă îmi fac cu mâna şi-mi spun zâmbind: Am sosit!” Ce delectare a privirii – boboci înfloriţi în toată splendoarea lor, unii mai timizi, deschişi doar pe jumătate, iar alţii în culise aşteptând la rând să înflorească. Iar când petalele încep să cadă, dedesubt se formează un covor delicat de culoarea piersicii.
Zilele călduroase ale lunilor iulie şi august ajung la un punct de temperatură extremă, apoi îşi mai pierd din avânt. Se apropie septembrie. Zilele sunt mai scurte acum şi poţi simţi aerul răcoros. Iarba începe să-şi schimbe culoarea intr-un maroniu-deschis şi boboci galbeni înfloresc în grădinile târzii. Iar într-o zi, deschid uşa şi mă întâmpină o altă sărbătoare a trandafirilor. Am din nou boboci înfloriţi: unii mai mici, alţii pe jumătate deschişi, dar ce diferenţă! în iunie era plin de flori, acum doar trei sau patru boboci curajoşi împodobesc tufişul.
Deşi mă delectez cu priveliştea florilor de iunie, nu pot să nu admir curajul bobocilor din septembrie. Sunt mai mici acum, cu mai puţine petale. Şi chiar mai puţini boboci apar ca să le ia locul, după ce petalele lor încep să cadă. în locul unui covor de petale de culoarea piersicii, observ doar câteva, mici şi încreţite. Admir foarte mult trandafirii de iunie, dar am un respect deosebit pentru cei din septembrie. Sunt mai maturi şi, asemenea mie, nu mai au acea elasticitate a pielii – şi da, chiar şi părul e mai rar. Ca şi mine. au rămas şi ei fără companie: rudele sau prietenii au trecut la odihnă, copii: au plecat la casele lor sau foştii colegi sunt pur şi simplu prea ocupaţi. Dar cât curaj au aceşti trandafiri, gata să înflorească în ciuda aerului răcoros, în ciuda zilelor mai scurte, în ciuda…
Trandafirul din iunie are frumuseţea lui, dar cel din septembrie are o splendoare aparte.
Mă rog ca Domnul să mă ajute să găsesc acelaşi farmec în propriul meu septembrie, în timp ce iarna vieţii mele se apropie. Deşi simt frigul, îl rog să-mi arate cum să înfloresc din nou. Să nu mă plâng din cauza durerilor cronice, ci să celebrez vitejeşte bunătatea Sa. El este atât de bun să-mi ofere trandafiri de culoarea piersicii chiar şi în septembrie!
ANNETTE WALWYN MICHAEL
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
