El este credincios
Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.
(1 Petru 5:7)
Era toamna anului 2005. Mă aflam în Spania într-un schimb de experienţă ca studentă. Primeam o bursă modestă şi nu reuşeam să-mi acopăr toate cheltuielile. Învăţam din greu şi făceam tot ce ţinea de mine ca să iau note bune. Aveam grijă pe ce dădeam banii, reducând toate cumpărăturile la minimum. E de prisos să spun că şi aşa de-abia reuşeam să o scot la capăt.
Nu mai ţin minte dacă era început sau sfârşit de lună. Ce ştiu e că nu mai aveam niciun ban şi nici vreo modalitate de a primi ajutor financiar în zilele următoare. Fusesem întotdeauna credincioasă în darea zecimii, dar acum chiar eram într-o dilemă. Ştiam că, dacă mai plăteam şi zecimea, chiar nu-mi mai rămânea niciun ban, aşa că eram destul de îngrijorată. Fiind crescută într-o familie creştină, i-am auzit adesea pe părinţi vorbind despre „a-L pune pe Dumnezeu la încercare”. Mie îmi suna cam ciudat, aşa că nu îndrăznisem să fac asta vreodată. Totuşi de data aceasta, după ce am dat zecimea, I-am spus Domnului: „Doamne, chiar n-am nicio idee cum mă vei scoate din situaţia aceasta. în acest moment nici măcar nu cred, dar Te rog, fă ceva dacă poţi.”
Apoi o soră m-a abordat în acel Sabat la biserică. Nu vorbisem niciodată cu ea înainte, dar a venit direct la mine şi m-a întrebat: „Numele tău este Bilyana? Am ceva pentru tine.” Şi, sub privirile mele uimite, mi-a întins un plic. Mi-a explicat că tocmai se întorsese dintr-o călătorie misionară în Kenya, unde a întâlnit un pastor american al cărui prieten avea o fiică undeva în Spania, care poate avea nevoie de bani. Am rămas fără cuvinte. Nu-1 întâlnisem niciodată pe pastorul american despre care vorbea femeia aceasta. Mai mult, eu nu le spusesem nimic părinţilor despre problemele mele financiare pentru că nu voiam să-şi facă griji. Nu era posibil ca vreo persoană să ştie cu ce mă confruntam, pentru că nu scosesem o vorbă despre aceasta la nimeni. Am luat plicul, am reuşit să-i spun doar „mulţumesc” şi am ieşit afară, izbucnind în plâns. Îmi tremurau mâinile când l-am deschis, iar înăuntru era chiar suma de care aveam nevoie pentru luna care urma. Plângând, I-am mulţumit lui Dumnezeu.
Ştiu că poate unii oameni cred că este vorba de coincidenţă, însă nici măcar un necredincios nu ar fi putut găsi o explicaţie pentru această înşiruire de „coincidenţe”. Eu nu credeam pe deplin atunci când m-am rugat, dar acum cred!
BILYANA STOYKOVA
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
