Atinge o inimă și spune lumii
Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
(2 Petru 3:9)
Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare… Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: „Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!”
(Isaia 41:10,13)
Cu câteva zile în urmă, mi-am condus fratele la tren. A urcat şi, pentru că mai erau doar cinci minute până la plecare, m-am hotărât să plec şi eu. Am trecut de vreo două vagoane, apoi m-am oprit şi am privit în urmă, pur şi simplu stând şi aşteptând. La un moment dat, o femeie şi fiica ei au trecut pe lângă mine. Femeia purta pe umeri un şal negru şi mi-am dat seama că se îndrepta spre o înmormântare. Deodată a început să plângă atât de tare, încât ceilalţi oameni s-au uitat în jur să vadă ce se întâmplase. Puţin mai târziu, s-a urcat în tren şi acesta a părăsit staţia.
Atunci, am observat-o pe fată cum se îndepărta, clătinându-se. M-am îndreptat spre ea şi-am reuşit să o sprijin ca să nu cadă. Durerea o copleşise şi mi-a şoptit că se simţea ameţită. Părea leşinată şi am rugat pe cineva să-i aducă un pahar cu apă. Plângea tot timpul, sprijinindu-se de umărul meu, dar până la urmă a reuşit să stea din nou pe picioarele ei, susţinută.
Ne-am îndreptat spre gară şi am luat loc pe o bancă. Am aflat că numele ei era Lena şi că îi murise bunicul, iar mama mergea la înmormântarea lui. Nu o puteam lăsa într-o astfel de stare şi îi era teamă să stea singură în apartament fără mama ei. Aşa că am invitat-o la mine acasă. Mi-a spus că, atunci când avea doar şase ani, tatăl le-a părăsit, iar mama a plecat la Moscova ca să lucreze, lăsând-o în grija bunicilor. Şi bunicul a luat locul tatălui. Nu a putut merge la înmormântare pentru că, fiind minoră, erau ceva probleme cu actele. Se mutase cu mama ei doar de zece luni şi le fusese foarte greu să se despartă acum.
Am servit o ceaşcă de ceai şi am mai stat de vorbă. Lena avea o mulţime de întrebări despre religie şi, după ce am discutat mai multe, mi-a spus că ar vrea să se boteze. I-am explicat că mai avea nevoie să cunoască şi alte lucruri înainte de botez, aşa că acum ea continuă să studieze.
De obicei, când conduc pe cineva la tren, mă întorc imediat. Nu ştiu cum se face că de data aceasta m-am oprit chiar în locul respectiv. Dar Dumnezeu a ştiut că Lena urma să aibă nevoie de ajutorul meu. Câtă bunătate şi milă arată El faţă de fiii oamenilor!
RA1SA OSTROVSKA
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
