Curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ.

(Geneza 9:13)

Era o după-amiază ploioasă (nimic surprinzător în orăşelul Centralia, din Washington) şi împreună cu prietena mea Barbara ne-am hotărât să ieşim la o plimbare în acea zi de Sabat. Până am ajuns la ea acasă, ploaia se oprise şi ieşise soarele.

Drumul nostru obişnuit trece pe lângă un sanatoriu particular şi prin- tr-un cartier cu copaci înalţi şi o mulţime de câini, aşa că avem mereu la îndemână un băţ pentru a-i ţine la distanţă. Cu multe subiecte de discuţie în minte, ne-am îndreptat spre sud, mergând mai departe decât intenţionaserăm, iar apoi am hotărât să ne întoarcem spre casă. Abia atunci am observat un curcubeu superb.

A fost o binecuvântare să vedem semnul făgăduinţei lui Dumnezeu chiar în faţa noastră, pentru că amândouă simţeam nevoia să fim mângâiate în încercările prin care treceam. Dar cel mai frumos şi ciudat lucru a fost să observăm că acest curcubeu se mişca puţin câte puţin. Cu cât ne apropiam de el, cu atât părea mai aproape de mijlocul drumului pe care treceam noi.

— Barbara, priveşte, am spus. Curcubeul este chiar pe mijlocul drumului. Curând vom trece direct prin el! Şi chiar aşa a fost!
Un sentiment de veneraţie ne-a cuprins. Chiar trecusem prin acel curcubeu. Ne-am oprit şi am privit înapoi. Nu-1 mai puteam vedea deloc, aşa că ne-am întors. Câţiva metri mai departe, ne-am întors din nou şi curcubeul s-a înfăţişat iar privirilor noastre. Ne-am îndreptat în direcţia lui ca înainte, dar deja se mutase mai la răsărit de noi şi nu l-am mai putut urmări cu privirea.

N-am putut simţi curcubeul din punct de vedere fizic, desigur, dar am ştiut că fusese o binecuvântare specială pentru noi exact atunci când am avut nevoie.

Dumnezeu a promis că nu va mai distruge pământul prin potop şi ne-a dat curcubeul Său ca semn al făgăduinţei că va fi întotdeauna cu noi. Printre multele încercări care se abat asupra noastră în lumea aceasta, vedem cum ne scufundăm în apele durerii, şi în viaţa noastră zilnică simţim că nu ne putem ţine capul la suprafaţă. Zilnic îl laud pe Dumnezeu pentru că de atâtea ori îşi manifestă dragostea şi grija în cele mai surprinzătoare modalităţi.

GEORGIA LEE ANDERSON

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO