Ham-ham și cucurigu
Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.
(Matei 26:41)
Deşi mă aflam în concediu, lucrasem toată ziua în construcţii, ajutând pe cineva din zona sudică, şi de-abia aşteptam să mă bucur de un somn odihnitor în patul meu. Dar pe la ora unu sau două noaptea am fost trezită în mijlocul unui vis. Un câine lătra. Câteva momente mai târziu, un al doilea, al treilea, al patrulea şi chiar al cincilea câine i s-au alăturat într-un concert de lătrat gălăgios. A trebuit să uit cu totul de somn, pentru că aceşti câini chiar erau într-o formă excelentă!
Curând, m-am trezit de-a binelea, dar am observat că unul dintre câini se oprise din lătrat, iar apoi şi ceilalţi, unul după altul, aşa că liniştea s-a reinstalat. De-abia aşteptam să-mi continui somnul întrerupt şi m-am răsucit în pat ca să-mi găsesc o poziţie mai confortabilă. Dar nu! După doar câteva minute, primul câine a început să latre din nou. Şi apoi încă unul, şi… acelaşi concert de lătrat m-a ţinut trează pentru încă o oră. Intr-un final, am închis ochii şi am reuşit să am somnul pe care mi-l doream.
Dar nu era încă şase dimineaţa când zgomotul altor animale m-a trezit. De data aceasta, cocoşii făceau şi ei ce ştiau mai bine – să-i trezească pe oameni dis-de-dimineaţă cu al lor „cucurigu”.
Nu-mi venea să cred câte animale aveau oamenii de acolo. Totuşi încă nu realizam atunci că acele concerte urmau să ne însoţească pe mine şi familia mea în fiecare noapte din cele trei săptămâni care au urmat. Ei bine, am supravieţuit şi de atunci am apreciat şi mai mult somnul netulburat de care ne bucurăm la noi acasă.
Dar am învăţat ceva din aceste experienţe de noapte. Am învăţat o lecţie legată de umblarea mea în credinţă. Ca toţi ceilalţi, mă aflu şi eu în mijlocul unei lupte pentru a reuşi să-mi aduc la îndeplinire numeroasele treburi de fiecare zi. Asta, desigur, este ceva normal. Dar apelurile de trezire în mijlocul nopţii şi dimineaţa devreme mi-au arătat că trebuie să-mi reevaluez viaţa. Mai aştept eu cu bucurie venirea Domnului meu Isus? Ceasul lumii ticăie, marcând trecerea timpului. Este mai târziu decât credem. Miezul nopţii a trecut deja, se apropie dimineaţa. Doamne, unde se află persoane pe care vrei să le trezesc ca să fie pregătite când vei veni victorios? m-am gândit eu. O, câtă nevoie avem ca Domnul să ne trezească din „somnul” agitaţiei permanente, ca să realizăm ce fericite am putea fi când vom găsi adevăratul scop pentru vieţile noastre, lăsându-ne conduse de Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu şi făcând ceea ce Domnul şi Mântuitorul nostru vrea să facem.
INGRID BOMKE
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
