A vrut un burrito pe jumătate mâncat

 Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă.

(1 Timotei 6:18,19)

„Ia uite cine a sosit”, am anunţat eu, aruncând o privire pe fereastra unui Taco Bell dintr-o benzinărie. Ne aflam în Utah şi un autobuz colorat strident mi-a atras atenţia. Pasagerii păreau să fie hippy şi porniseră îm­ preună în această călătorie din Oregon, locul meu natal. Era vară, iar eu, o fetiţă de şapte anişori foarte entuziasmată care plecase într-o vacanţă de o lună împreună cu familia.

Pe drum n-am mâncat altceva decât hot-dog vegetarian sau, uneori, mai opream la Taco Bell. Mă săturasem de atâţia burrito încă din prima săptă­ mână, dar chiar şi aşa, înainte de a găsi un Taco Bell, în seara aceea cu toţii eram înfometaţi şi nu mai aveam loc în microbuzul aglomerat din cauza câi­ nelui nostru de dimensiuni considerabile.

Tata m-a întrebat câti burrito vo­iam. Am cerut doi sau trei, dar nu am reuşit să-i termin. Înfăşrând ce mai rămăsese în ambalaj, am aruncat o privire pe fereastră. Microbuzul vechi era tot acolo şi de unde eram am putut număra şapte tineri şi trei câini.

Familia mea a revenit la maşină şi eram gata de plecare, când am văzut un tânăr hippy îndreptându-se spre tomberoanele de gunoi. S-a căţărat şi a sărit înăuntru, dar n-a găsit nimic bun de mâncat.

– Cred că i-am putea da acei burrito care ne-au mai rămas, a sugerat mama, întinzându-se după sacoşă.
– Şi aşa nu avem unde pune atâta mâncare la rece, a adăugat tata.
Aşa că, în timp ce omul trecea pe lângă noi, mama i-a întins punga cu burrito calzi.
– Scuze pentru cei deja începuţi, spuse ea.
S-a luminat la faţă şi, luând plasa din mâna mamei, a ţopăit puţin.
– Nu-i nimic. Mulţumesc!

Eu luasem două îmbucături dintr-un burrito, dar el l-a desfăcut şi a muş­ cat. Bucuria s-a răspândit pe toate feţele, în timp ce acest tânăr împărţea mâncarea cu cei din grup şi chiar cu câinii. Nu ştiam ce însemna să stai flămând mult timp.
Deşi acum sunt la facultate, am încă în minte imaginea acelui autobuz şi simt încă influenţa gestului de bunătate al mamei. Mă determină să fiu altruistă.

Acesta a fost un exemplu practic a ceea ce înseamnă să ajuţi pe ci­ neva. Poate fi jenant pentru un străin să ştiu că nu are mâncare suficientă, dar situaţia poate aduce beneficii pentru amândoi. Textul de azi mi-a arătat ce înseamnă să trăieşti o viaţă din belşug.

JOYELLE WORLEY

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO