O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu şi fericirea ta, ca valurile mării.

(Isaia 48:18)

Cu câteva săptămâni în urmă, am scos covoarele din sufragerie, din ca­mera de zi şi de pe hol. Am spălat parchetul din lemn şi l-am lustruit. În unele locuri a fost nevoie şi de şmirghel. Voiam de mult să fac toate astea, deoarece covoarele se cereau înlocuite. Următorul plan este să fac acelaşi lucru în dormitor şi în cele două camere mai mici. Şi aşa, poate scap de problemele cu sinusurile. Parchetul din lemn este mult mai uşor de curăţat. În hol, parchetul scârţâie îngrozitor. Cu ani în urmă, am auzit că, dacă presari pudră pentru bebeluşi în spaţiile mici dintre plăcile de parchet, scapi de zgomotele enervante. Am căutat şi pe internet şi, într-adevăr, se pare că este o metodă bună. Într-un sertar am găsit o cutie cu pudră de talc şi am presărat în toate spaţiile acelea mărunte. Trebuie să mai cumpăr pudră de talc. De fiecare dată când am folosit-o, parchetul nu mai scârţâia aşa de tare când treceam prin hol. Chiar funcţionează!

Mi-am amintit de zgomotele agasante pe care le auzim în fiecare zi. Vrei să scapi de ele, să nu le mai bagi în seamă, dar sunt foarte persistente. Poa­te că, dacă am fi pe aceeaşi frecvenţă cu Dumnezeu în fiecare zi, aceste mici lucruri iritante nu ne-ar mai deranja. Îţi ia ceva efort să prinzi frecvenţa şi să asculţi atent, dar merită din plin. Vom descoperi cât de multe vrea Dumnezeu să ne împărtăşească. Ne va transmite un mesaj potrivit pentru fiecare zi şi ne va învăţa cum să trăim viaţa din plin.

Apoi, când suntem abătuţi, Dumnezeu vine aproape de noi. Trimite pes­te noi din abundenţă Duhul Său cel Sfânt ca să reducă la tăcere scârţâielile şi să ne liniştească sufletul. Chiar în mijlocul necazurilor, pacea Lui îţi face viaţa senină. Pe măsură ce suntem umpluţi cu dragostea Sa, aceasta se va revărsa prin noi către cei din jur, aducându-le pace şi speranţă. Iar circuitul continuă la nesfârşit, schimbând vieţile tuturor celor implicaţi. Acesta este lucrul pe care fiecare creştin speră să îl realizeze în lumea aceasta suferin­dă. Ce privilegiu ni se oferă ca să putem lua parte la lucrarea Sa, dacă-I ascultăm vocea!

Podeaua mea n-a avut de ales, dar noi avem, dacă alegem să Îl lăsăm pe El să ne schimbe. Şi această transformare va da roade nu numai în vieţile noastre, ci şi în vieţile persoanelor cu care venim în contact. Da! Aleg astăzi să ascult de vocea Sa, cu speranţa că această transformare va deveni reali­tate în mine.

PEGGY CURTICE HARRIS

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO