Jurat sau Dumnezeu
Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.
(Galateni 5:13)
Stăteam în hol împreună cu alţi posibili juraţi, aşteptând să aflu dacă aveam să fiu aleasă pentru serviciul de jurat sau nu. Am observat două femei care vorbeau. M-am gândit: Este ciudat ca două prietene să fie alese ca juraţi în acelaşi timp. Apoi una dintre ele a fost respinsă. Şi-au spus la revedere şi pe hol s-a instalat din nou liniştea.
Am fost mutaţi din hol într-o sală de judecată. Orele treceau şi ni s-a dat o pauză de masă. Văzând-o pe femeia a cărei prietenă fusese respinsă, m-am simţit îndemnată să îi spun câteva cuvinte, dar am îndepărtat imediat gândul.
Totuşi, mai târziu, conştiinţa mă soma: „Nu sta aici. Du-te şi aşază-te acolo!” M-am ridicat şi m-am îndreptat spre ea, dar nu vedeam niciun loc liber. Apropiindu-mă, am observat un scaun liber chiar lângă femeia pe care simţeam că trebuie să o abordez.
Vorbea la telefon, angajată într-o conversaţie aprinsă pe care nu aveam cum să nu o aud. După ce a terminat de vorbit, a început să-mi spună problema ei. Avea un chiriaş care nu îi plătise. Eu şi soţul meu, de asemenea, avem chiriaşi, aşa că m-am regăsit în situaţia ei. Am stat de vorbă pe tot parcursul acelei zile, iar a doua zi am continuat conversaţia. Mi-a spus că era pe punctul de a-şi pierde locul de muncă, fiindcă trebuia mereu să meargă dintr-un loc în altul, ca să aibă grijă de nişte rude care suferiseră un accident. Mai mult, soţul o părăsise pe ea şi pe cei doi copii pentru prietena ei cea mai bună, iar persoana în care avea cea mai mare încredere decedase. M-am rugat ca să ştiu ce cuvinte să-i adresez. Mi-a mulţumit pentru că am ajutat-o să îşi ia gândul de la probleme şi a luat hotărârea să se roage pentru cei implicaţi. A adăugat că nu fusese o coincidenţă faptul că ne-am întâlnit. Mi-a spus că mai devreme întâlnise o altă femeie care aştepta să vadă şi ea dacă va face de serviciu ca jurat şi că eu continuasem cuvintele ei de încurajare. Am simţit îndemnul să îi dau un CD cu muzică pentru suflet. Am făcut schimb de numere de telefon şi, la despărtire, i-am reamintit cuvintele afişate în fiecare sală de judecată din Statele, Unite: „Nu uita: În Dumnezeu ne punem încrederea.”
Vă invit să ne încredem în Dumnezeu în fiecare zi. Şi, în loc să ne considerăm victime ale circumstanţelor, să fim dispuse să-I servim lui Dumnezeu, slujindu-i pe cei din jur.
WANDA VAN PUITEN-ALLEN
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
