Domnul priveşte din înălţimea cerurilor şi vede pe toţi fiii oamenilor. Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pământului. El le întocmeşte inima la toţi şi ia aminte la toate faptele lor.

(Psalmii 33:13-15)

 

Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul… Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.

(Psalmii 121:1,2,8)

Împreună cu soţul meu am mers în vizită la nişte prieteni pe care nu îi mai văzusem de doi ani. Ne gândeam la ei, ne rugam pentru ei, dar nu am reuşit să ne facem timp să îi vizităm. Cu două săptămâni înainte de această vizită, soţul meu a suferit o intervenţie chirurgicală majoră, iar Domnul ne-a deschis o fereastră de timp neaşteptată. Trebuia să mergem, pentru că Domnul ne îndemna să o facem.

Fiindcă nu mai fusesem acasă la ei de câţiva ani şi niciodată nu mai plecasem spre ei din locul în care ne aflam acum, am pornit GPS-ul (Sistem Global de Poziţionare). Instrucţiunile GPS-ului sunt clare şi exacte, fiind direcţionate prin satelit – instrucţiuni venite de mai sus de planeta noastră. Cu toate acestea, aşa cum era de aşteptat, tot am luat o direcţie greşită.

Imediat am auzit vocea familiară a GPS-ului: Reconfigurarea traseului. Am hotărât să nu ne întoarcem la drumul nostru iniţial, ci să continuăm pe ruta alternativă propusă de GPS. Această decizie ne-a făcut să ajungem pe o pantă abruptă şi îngustă, pe marginea un lac imens. Mi s-a strâns stomacul, iar genunchii îmi tremurau. Totuşi m-am rugat tot timpul cât soţul meu a condus prin întunericul dens pe acel drum necunoscut. În final, după 18 kilometri înşelători, am coborât dealul într-o zonă cunoscută şi curând am ajuns la prietenii noştri, care ne-au primit cu braţele deschise.

Ne-am bucurat de o părtăşie minunată, iar gazdele ne-au spus în repe­tate rânduri cât de binecuvântaţi se simţeau datorită vizitei pe care le-o făcuserăm. Şi noi am fost binecuvântaţi de două ori.
În primul rând, pentru că am petrecut timp cu prietenii noştri dragi. În al doilea rând, a fost o binecuvântare să ne reamintim că, deşi uneori luăm direcţii greşite în viaţă, Tatăl nostru ceresc încă veghează asupra noastră.

Ne-am bucurat să ştim că atenta Sa privire şi simţul Lui de direcţie sunt mai bune decât ale oricărui GPS şi că El ne conduce în siguranţă pe lângă capcanele alegerilor noastre. Cred că cea mai mare lecţie pe care am învăţat-o a fost aceea că El poate şi ne va folosi încă în lucrarea Sa şi slujirea altora chiar dacă am luat o cotitură greşită pe drumul vieţii. Să-I predăm Lui totul şi El ne va scoate cu bine la drum drept.

ELLA LOUISE SMITH SIMMONS

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO