Îndurare nemăsurată
Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har suntem mântuiţi).
(Efeseni 2:4,5)
Cu mulţi ani în urmă, mă aflam în drum spre casă după cele opt ore obositoare ale unei gărzi de noapte. Nu de mult începusem serviciul în Secţia de terapie intensivă a spitalului din localitate şi încă încercam să mă adaptez la modul intens de lucru. Zgomotul permanent al alarmelor şi sunetul aparatelor de monitorizare a funcţiilor vitale, precum şi urgenţele medicale frecvente mă oboseau foarte tare. Deseori, conducând spre casă, mă gândeam la ce se întâmplase în timpul turei şi, adâncită în gândurile mele, nu mai dădeam atenţie la ce se petrecea în jur.
Într-o seară, abia ce plecasem de la spital, când am observat lumini semnalizându-mă în oglinda retrovizoare. O, nu, m-am gândit, oare ce-am făcut? Am oprit pe dreapta şi, aşteptând ca poliţistul să se apropie de maşină, aveam noduri în stomac. Ceva îmi spunea că n-o să iasă bine.
– Vă daţi seama de ce v-am oprit? m-a întrebat poliţistul.
– Nu, am răspuns eu, aşteptând o explicaţie.
Mi-a spus că mersesem cu 73 km/h într-o zonă în care limita de viteză era 60 km/h. Mi s-a pus un nod în gât. O amendă pentru viteză îmi mai trebuie acum! m-am gândit eu, calculând repede că amenda ar putea fi vreo 170 de dolari australieni. Am oftat în tăcere. O, nu! Dar chiar atunci s-a întâmplat ceva ciudat. Poliţistul se uită la faţa mea, apoi la uniforma de asistentă şi mă întrebă dacă lucrez la spitalul din localitate.
– Da, am răspuns eu.
Mi-a mai aruncat o privire scurtă, probabil că oboseala mi se citea pe faţă, apoi spuse simplu:
– Bine, dă-i drumul! Condu cu grijă şi fii atentă la viteză!
Am reuşit cumva să-i mulţumesc şi am plecat în stare de şoc. Oare cum de nu mi-a dat amendă?
De câte ori fac ceva greşit, îmi dau seama că-L rănesc pe Dumnezeu. Asta mă desparte de El şi ştiu că nu merit iertarea sau să mi se acorde o a doua şansă. Dar exact asta face Dumnezeu. El îndepărtează de la mine fărădelegea şi-mi aruncă păcatele adânc în marea uitării. El ştia dinainte că eu L-aş putea răni, totuşi a venit pe acest pământ şi Şi-a dat viaţa pe cruce pentru păcatele mele. Iar la schimb pentru ele Isus mi oferă viaţa veşnică.
Îl rog să aibă milă de cei care mă rănesc, aşa cum mi-a arătat şi mie îndurare atunci când I-am produs durere.
JENNY RIVERA
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO