Dreptul inimii

 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

(Ioan 1:12,13)

În 1974 locuiam pe Coasta de Est, într-o căsuţă aproape de ocean, recu­perându-mă după despărţirea de primul meu soţ. O prietenă din colegiu, pe atunci însoţitoare de zbor şi creştină, m-a vizitat în timpul unei opriri în Boston. Vedea că nu eram fericită, că viaţa mea era făcută bucăţi, aşa că m-a întrebat dacă-L aveam pe Dumnezeu. I-am spus că da, de vreme ce fusesem crescută într-un mediu creştin. Fiind adolescentă, mergeam la biserică împreună cu familia şi mă considerasem întotdeauna o persoană credincioasă. Aveam convingerea puternică că exista undeva o Fiinţă supremă care conduce totul pe acest pământ şi mă simţeam aproape de El, dar se pare că Pat, prietena mea, nu considera că e suficient. M-a întrebat apoi dacă-L acceptasem pe Hristos ca Mântuitor personal.

– Păi, da, cred că da, am spus.
– Dacă era aşa, ai fi ştiut lucrul acesta, aşa că asta trebuie să faci dacă vrei o schimbare în viaţa ta, preciză ea.

Eram sigură că doream o schimbare, dar mi se părea că deja începuse să îmi meargă mai bine. Am stat două secunde să mă gândesc la ce a vrut Pat să spună, dar apoi am continuat cu stilul meu de viaţă – pentru un timp. Aproape trei ani mai târziu, când binele s-a transformat în mai rău, am fost gata pentru marea schimbare. Am căzut pe genunchi şi, după ce mi-am mărturisit păcatele, cerând iertarea Sa, L-am rugat să vină în inima mea.

M-au năpădit lacrimile, ştiind că viaţa mea era în sfârşit predată Dom­nului. Chiar înainte de această experienţă, întâlnisem o altă persoană care­-mi vorbise despre această idee de „predare a inimii”. Punându-le pe toate cap la cap, ajunsesem la o concluzie: Trebuie să faci ceva ca să-L aduci pe Dumnezeu în viaţa ta – să-L inviţi – înainte ca schimbarea să aibă loc cu adevărat. Nu este de ajuns să crezi şi nici doar să gândeşti şi să vorbeşti despre El. Este nevoie să-ţi mărturiseşti păcatele, să crezi că eşti iertată şi să-L inviţi în inima ta. El nu forţează intrarea, este foarte politicos. Stă prin preajmă, iar dacă tu nu-L respingi cu totul, va aştepta cu răbdare să-L inviţi înăuntru.

MARY MCINTOSH

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO