Autobuzul a plecat în zori
În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
(2 Samuel 22:7)
După ce am petrecut câteva zile fericite împreună cu cei dragi în oraşul Imbituba, din Santa Catarina, Brazilia, eram bucuroasă că mama şi sora mea urmau să se întoarcă cu noi ca să viziteze şi partea de nord a Braziliei, unde lucram noi.
Am făcut pregătirile, apoi am mers în Florianopolis ca să cumpărăm biletele de călătorie. N-am dat prea mare atenţie orei plecării şi nu-mi imaginam că totul avea să se complice foarte mult. Nu era cel mai bun moment pentru a călători, dar acestea erau singurele bilete pe care le puteam obţine, aşa că am fost mulţumiţi.
Ajungând la autogară în dimineaţa călătoriei, am aruncat o privire pe bilete şi mi-am dat seama că făcusem o greşeală teribilă. Fără să spun familiei, am mers la ghişeu şi, cu lacrimi în ochi (pentru că ştiam deja răspunsul), am spus: „Confirmaţi-mi, vă rog, ora de plecare pentru aceste bilete.” Am auzit apoi cuvintele pe care nimănui nu i-ar plăcea să le audă: ,,Autobuzul a plecat în zori. Se află deja în drum spre destinaţie.” Am îngheţat! Cum aveam să spun asta şi familiei? Cum aveam să cumpăr alte bilete?
Soţul meu se afla lângă mine şi a auzit întreaga conversaţie. L-am întrebat pe agentul de la ghişeu dacă ne putea da alte bilete pentru autobuzul care urma să plece la amiază, dar nu a vrut să ne ajute, pentru că greşeala era a noastră. Probabil că aştepta ceva bani, dar nu aveam de unde să-i dăm. Nici să cumpărăm alte bilete nu aveam bani. Mai mult, ni s-a spus că nu e sigur dacă mai existau şase locuri disponibile în autobuzul de după amiază. M-am rugat aşa cum n-o mai făcusem niciodată ca Dumnezeu să ne ajute, pentru că părea o situaţie fără ieşire. Am mers din nou la ghişeul de bilete şi l-am întrebat pe agent dacă găsise o cale să ne ajute, dar nu părea să-i pese de problema noastră.
În sfârşit, a sosit şi cel de-al doilea autobuz, cel de la amiază pe care-l aşteptam şi, spre surprinderea noastră, mai erau exact şase locuri disponibile. Îndemnat de Duhul lui Dumnezeu, agentul ne-a căutat şi ne-a spus că puteam merge cu acel autobuz, fără să mai cumpărăm alte bilete.
I-am mulţumit lui Dumnezeu din toată inima pentru acest răspuns la rugăciune. Şi-mi doresc ca viaţa mea să fie o mărturie permanentă şi să împart cu cei din jur binecuvântările primite.
JANE ROSE AL VESMEDEIROS
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
