Dumnezeu mi-a vorbit
Vorbeşte, căci robul Tău ascultă!
(1 Samuel 3:10)
Lumina în casă se estompa, apoi revenea la aceeaşi intensitate, şi asta se întâmpla la fiecare două-trei minute. A continuat aşa câteva zile, apoi mi-am notat pe listă să sun la compania de electricitate să verifice dacă nu era vreo problemă în zonă.
A doua sau a treia zi dimineaţă ne grăbeam să ieşim pe uşă, era deja trecut de ora opt, având la dispoziţie exact timpul necesar pentru a parcurge distanţa de patru ore ca să prindem feribotul la 12:15. Nu mai era timp să sun la compania de electricitate. Totuşi de-abia mă urcasem în maşină, când am avut un îndemn puternic să mă întorc şi să mai verific încă o dată. Uitasem ceva? Ferestrele erau închise? Tocmai fuseserăm victimele a două spargeri.
Spălasem câteva haine, dar nu am mai avut timp să calc batistele albe ale soţului, aşa că le-am pus lângă fierul de călcat ca să-mi aduc aminte să le calc. Când m-am întors în casă, am văzut batistele pe comoda cu cinci sertare şi am dat să le iau şi să le pun la locul lor. Aşa am văzut că trei dintre cele patru batiste erau arse în unele locuri. Şi n-a durat mult până să-mi dau seama că fierul de călcat era în priză, şi asta de câteva zile, ceea ce explica scăderea intensităţii luminii.
La întoarcerea noastră din vacanţă, şase zile mai târziu, puteam foarte uşor să nu mai găsim nicio casă acolo. Nu doar că batistele erau arse în mai multe locuri, dar sub fierul de călcat era un milieu din bumbac, iar comoda era făcută din lemn de brad uscat, aproape tot ce ai nevoie ca să aprinzi un foc. Mai mult decât atât, foarte aproape erau şi o cutie de chibrituri şi o lumânare, pe care le păstram la îndemână în caz că se întrerupea curentul, iar aceasta se întâmpla cu regularitate. Chibriturile se aflau chiar lângă fierul de călcat, la fel şi batistele!
Îndreptându-mă din nou spre maşină, L-am lăudat pe Dumnezeu că mi-a dat acea senzaţie puternică – îndemnul Duhului Sfânt. Pentru că, da, Dumnezeu chiar ne vorbeşte prin îndemnurile Duhului Sfânt.
Nu-i aşa că îţi place acel sentiment al apropierii când Dumnezeu ţi se face cunoscut? Nu sunt sigură că ascult de fiecare dată, dar sunt recunoscă toare că nu am ignorat acel simţământ când Dumnezeu mi-a vorbit în ziua respectivă, în maniera lui calmă şi liniştită. Cât de recunoscătoare sunt pentru că, de data aceasta, am ascultat şi m-am supus îndemnului Duhului Sfânt! Şi sunt hotărâtă să-L ascult în continuare. Vreau să ascult atunci când Dumnezeu îmi vorbeşte.
IONE RICHARDSON
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
