A trăi o viață de credință
Enoh a umblat cu Dumnezeu.
(Geneza 5:22)
De fiecare dată când mă rog, Îi cer lui Dumnezeu să mă folosească în slujirea altora. Fie că muncesc, fie că mă relaxez, trebuie să-mi placă şi să fiu pasionată de acel lucru. Am învăţat că trebuie să participi efectiv la construirea vieţii tale, nu să aştepţi ca lucrurile să se întâmple de la sine. Pentru că acolo unde este îndreptată atenţia ta, acolo îţi vei canaliza toată energia ta. Trebuie să ştim ce viaţă ne dorim. Nu cred că viaţa a fost menită să fie o luptă. Noi trebuie să trăim viaţa de calitate pentru care ne-a creat Dumnezeu. Şi totul începe din interiorul nostru, cu mintea noastră, atunci când Îl acceptăm pe Isus ca Domn şi Mântuitor. Conduşi de Duhul Sfânt, putem să definim clar care ne sunt intenţiile în viaţă. Este nevoie să ne stabilim priorităţile cu privire la viaţă şi avere.
„Avere” nu se referă doar la bani, ci şi la starea noastră existenţială, la relaţiile noastre, la spiritualitate, la minţile şi emoţiile noastre. Toate acestea însumează adevărata noastră avere.
Unii dintre noi nu ştim ce vrem. Avem nevoie să lăsăm în urmă experienţele nefericite ale trecutului. Aceasta poate că cere o gândire pozitivă, dar şi ajutor din afară. Trebuie să învăţăm să ne exprimăm simţămintele. Trebuie să ştim ce vrem, să ne definim scopul, apoi să-l urmăm fără abatere. Şi nu vom avea pace până când nu-l vom îndeplini. Totuşi succesul şi fericirea fără credinţa în Dumnezeu nu înseamnă nimic. Să facem din Dumnezeu centrul vieţii noastre şi să umblăm cu El prin credinţă în fiecare zi.
Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, apoi „l-a luat Dumnezeu” (Geneza 5:24). Întrebarea care se pune este: Umblu eu astăzi cu Dumnezeu? Pentru că, dacă nu o fac aici, pe pământ, cu siguranţă nu se va întâmpla nici în cer. Pentru aceasta, trebuie să petrec timp cu El, citind din Cuvântul Său, rugându-mă adesea şi îndeplinind voia Lui pe pământ.
Avem nevoie de credinţa lui Noe ca să fim în lume, dar nu din lume. Noe L-a crezut pe Dumnezeu când a spus că va ploua şi aşa s-a întâmplat. Avraam era un om al lui Dumnezeu atunci când a fost chemat să-şi părăsească locul de baştină. A crezut atunci când i s-a spus că el şi Sara urmau să aibă un copil la vârsta aceea înaintată. Au avut credinţă şi Dumnezeu le-a răsplătit-o. De aici ne dăm seama cât de preţioşi suntem în ochii Lui.
Dacă nu suntem fermi în credinţă, înseamnă că nu avem deloc. Drumul spre viaţa de credinţă poate că nu este drept: are pe alocuri curbe, confuzie şi duşmani. Avem nevoie de multă determinare, perseverenţă, asigurare – pe care o numim credinţă – şi un şofer, numit Isus. Iubeşte ca şi cum n-ai fi fost rănită niciodată şi trăieşte ca şi cum nimeni nu te-ar privi. Fii binecuvântată!
DEBORAH MATSHAYA
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
