Paharul meu este plin de dă peste el.

(Psalmii 23:5)

Ploile torenţiale care se abătuseră asupra nordului regiunii Queensland se mutau spre sud, aşa că m-am decis să mă întorc acasă, în sud, luând tre­nul, apoi un autobuz. La ieşirea din gară, am urcat pe scările rulante. Pe la jumătatea distanţei, acestea au început să se clatine şi, încercând să mă sta­bilizez, am căzut pe spate pe treptele rulante şi n-am mai putut să mă ridic. Un domn amabil m-a ridicat şi m-a ajutat să urc scările. Ca prin minune, nu am avut nimic rupt, aşa că ne-am despărţit şi fiecare a mers în drumul său. Mergând spre staţia de autobuz, o femeie m-a oprit să mă întrebe dacă eu eram femeia care căzuse pe scările rulante şi dacă eram bine. Bucuroasă, i-am răspuns că nu păţisem nimic şi am mers mai departe.

Plecând, un nor de singurătate şi de depresie m-a învăluit. Şi nu reu­şeam să-l îndepărtez, deşi Dumnezeu tocmai Îşi arătase grija faţă de mine, salvându-mă din ceea ce ar fi putut fi un accident foarte grav.

Sentimentele de singurătate şi depresie s-au accentuat în timpul călătoriei cu autobuzul până în satul unde locuiam, la un centru rezidenţial pentru persoane în vârstă, iar când am ajuns, localitatea părea pustie. Mi-era teamă să intru din nou în apartamentul gol.

Deschizând uşa cu plasă, am auzit un fâlfâit la picioare. Era Bully Boy, un papagal sălbatic pe care-l domesticisem. L-am dat la o parte, dar nu voia să se mişte de lângă picioarele mele. Am vorbit cu el şi i-am spus să plece, dar el nici gând să se mişte. Dintr-odată, parcă norul de singurătate şi tris­teţe s-a ridicat şi am simţit ce Tată minunat avem în cer. O prietenă a avut şi ea o experienţă similară, când pasărea din colivie i-a cântat chiar când intra în apartament. Inima îi bătea cu putere şi tremura toată în urma unei experienţe traumatizante.

Biblia relatează multe situaţii în care Dumnezeu S-a folosit de păsări ca să trimită mesaje de încurajare şi speranţă, pentru a-Şi arăta dragostea.

După potop, Dumnezeu S-a folosit de un porumbel ca să-l înştiinţeze pe Noe că apele erau încă mari pe pământ. Iar când porumbelul, după ce i s-a dat drumul a doua oară, s-a întors cu o frunză de măslin în cioc, Noe a ştiut că pomii înfrunziseră din nou. Dumnezeu a trimis corbi cu mâncare la Ilie ca să-l ţină în viaţă în timpul foametei, iar Isus a asemănat grija Sa pentru poporul din Ierusalim cu grija unei găini care-şi strânge puii sub aripi.

Matei 10:16 ne avertizează să fim înţelepţi atunci când împărtăşim adevărul mântuirii celor necredincioşi, dar, în acelaşi timp, să fim fără răutate ca porumbeii. Vă invit să le purtăm de grijă tuturor creaturilor lui Dumne­ zeu, deoarece El le poate folosi ca să trimită peste noi binecuvântări felurite.

JOY DUSTOW

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO